p. 1

mduva nopii 2002 piramidele zborului În lumina fonitoare în care coboar din cer rtcitorul noi bem ateptarea dar urmele cine le poart de frig se tot nate sub ele de hibernm în scorburi de cer unde nu ne acoper nimeni unde linitea chiar timpul ucide iar copii urctori pe catarge cu fragede gîturi i învelii în rcoare ca într o pînz de in piramide înal doar vor ajunge la noi unde lumina întruna fonete.

[close]

p. 2

absena cel care mîntuie rtcete demult ine loc de tristee i urc prin arbori vederea îngduie moartea ca pe un muchi de trunchi agat i învie miresme cum sunete umple marea cu peti vistori i înal la ceruri copii vine din soare rsare mtur inimi sau le rsfa cade n genunchi în faa umilelor pori i împarte albastrul sracilor dar cel care mîntuie numai loc de prini nu poate s in

[close]

p. 3

a doua lumin pe limba cui voi pieri stors de curba luminii uitînd rsritul spart în atomi ateptînd a doua lumin e mai tîrziu decît într un sîmbure cred c de la nori mi se trage respirînd curgtor întrebînd cine i viu sau e vie ceara mirosind noapte topit nemaifiinînd cu începutul optitoare fr de margini lumina de a doua i tu ateptînd !

[close]

p. 4

luminile vidului mi se spunea vei învinge cînd te vei supune m_am supus i am gsit cenua mi se spunea vei învinge cînd vei iubi am iubit i am gsit cenua mi se spunea :vei învinge cînd vei lsa ast via am lsat-o i am gsit cenua virgil mazilescu doamne cum s mai caut ce s mai aflu cînd stele i dincolo cad

[close]

p. 5

spargerea minii sunt atît de fierbinte de încep s coc mirodenii timpului ei chiar dac simt cheile care mor în dunga tîrzie din palme iar prin magic intrînd întreg nu mai sunt de vine durerea cît o lumin care m trece lacoma poart spre darul ce mi face dungi argintii la care privind m înfior cine s fie cel care sunt cînd eu nu mai sunt stînd nevzut ca o piatr timpului ei dînd ocol de ajunge aromat în trupul de piatr vzînd nevzînd o

[close]