Pagini Romanesti in Noua Zeelanda Numarul 114

 

Embed or link this publication

Description

Pagini Romanesti in Noua Zeelanda Numarul 114

Popular Pages


p. 1

PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA REVISTA ROMANILOR DIN NOUA ZEELANDA NUMARUL 114 * IULIE 2016 * ANUL 12 * ISSN 1176 3523 * AUCKLAND TOATE MI SE-NTAMPLA NUMAI MIE Cristi Dumitrache CEI CARE DAU BACALAUREATUL Irina Margareta Nistor GRADELE DE LIBERTATE Gabriela Calutiu Sonnenberg AFACERI PE SEAMA SANATATII OMULUI George Petrovai ALEGERI PARLAMENTARE 2016 Scrisoare Deschisa a Excelentei Sale, Doamna Ambasador Nineta Barbulescu adresata romanilor din Noua Zeelanda FOTBAL SI ISTORIE LA PARIS Adrian Irvin Rozei A DOUA NEVASTA, DUPA PRIMA Simona Catrina EUREXIT? Andrei Plesu Bethells Beach Noua Zeelanda 2016

[close]

p. 2

EDITORIAL CRISTI DUMITRACHE Toate mi se-ntampla numai mie Un editorial scris la despartirea de Piedone, marele actor Bud Spencer, plecat dintre noi pe 27 iunie 2016, la Roma, in varsta de 86 de ani. Ultimul cuvant, rostit catre familia adunata la capataiul sau, a fost un simplu „grazie”, o multumire pentru toti anii in care a fost iubit de familie si admiratori. Numele sau adevarat a fost Carlo Pedersoli si s-a nascut pe 31 octombrie 1929 in Santa Lucia, o suburbie istorica a orasului Napoli. A copilarit in aceeasi cladire cu faimosul scriitor italian Luciano de Crescenzo. Piedone este renumit nu numai pentru activitatea lui cinematografica dar si pentru ca a fost un excelent inotator. A avut si un partener de film, faimosul Terence Hill, impreuna cu care a atras in salile de cinema milioane de spectatori. Au fost apreciati mai ales pentru rolurile de comedie in care au fost distribuiti, producand si regizand impreuna peste 20 de filme, multe dintre ele devenind mari hituri in anii ’80. In tinerete obtine o diploma universitara in Drept si inregistreaza cateva marci de inventator. Este pilot pe curse de linie dar si pilot de elicopter, iar in ceea ce priveste activitatile caritabile, sponsorizeaza centre de copii, incluzand aici si Spencer Scholarship Fund, propria activitate caritabila. Inca din scoala arata aptitudini pentru diverse sporturi dar si o foame pentru premii si trofee. In 1940, datorita jobului tatalui sau, se muta la Roma, unde urmeaza liceul. Termina scoala inainte sa implineasca 17 ani si se inroleaza la Universitatea Sapienza din Roma, unde studiaza chimia. In ianuarie 1947, familia se muta in America de Sud si Piedone isi intrerupe studiile. Din 1947 in 1949, a lucrat la consulatul italian din Recife (Brazilia), unde invata fluent portugheza. In 1949 se intoarce in Italia, la Roma, pentru a practica inotul pentru Società Sportiva Lazio Nuoto, unde castiga titlul de campion national la stilurile liber si mixt. Incredibil, dar performantele sale de inotator au fost remarcabile: a fost PAGINA 2 * PRNZ 114 primul italian care a inotat 100 m stilul liber in mai putin de un minut. In 1949 isi face debutul international si, un an mai tarziu este selectionat pentru Campionatul European din Viena, unde inoata in doua dintre finale. In 1951, la Jocurile Mediteraneene din Alexandria (Egypt), castiga o medalie de argint la 100 m liber. Piedone participa in 1952 la Olimpiada din Helsinki, in Finlanda, unde ajunge pana in semifinale la 100 m liber (58.8 s calificari, 58.9 s semifinale). Dupa inca 4 ani, la Olimpiada din Melbourne ajunge din nou in semifinalesi medalia de aur la Jocurile Mediteraneene din Barcelona. Cariera sa de inotator se incheie insa abrupt in 1957. Este distribuit in primul sau rol in 1950 in comedia „Quel fantasma di mio marito”. Apoi, in 1951, joaca rolul unei garzi pretoriene in faimoasa pelicula „Quo vadis”, realizata de Mervyn LeRoy si MGM. In 1954 joaca alaturi de celebrul Alberto Sordi in „A Hero of Our Times”, si alaturi de alt titan al scenei italiene Raf Vallone in filmul de razboi „Human Torpedoes”. In 1960, dupa Jocurile Olimpice, Piedone se casatoreste cu Maria Amato, fata producatorului italian de filme Giuseppe Amato. Semneaza primul sau contract major cu RCA Records si scrie versuri pentru cantareti ca Ornella Vanoni si Nico Fidenco. In anii urmatori, i se naste primul baiat Giuseppe (1961), urmat de Christiana (1962). Incepe sa produca documentare pentru televiziunea italiana RAI. In 1967, regizorul Giuseppe Colizzi ii ofera un rol in „God Forgives... I Don't!”. Pe platourile de filmare il intalneste pe Mario Girotti (Terence Hill), cel care avea sa ii fie partener in atatea aventuri cinematografice. Regizorul filmului le cere celor doi sa isi schimbe numele , astfel ca Pedersoli isi alege Bud Spencer (Bud de la berea Budweiser) iar Girotti isi alege Terence Hill (de la actorul Spencer Tracy). Spencer il intalneste din nou pe Terence Hill, pe platoul de filmare de la „Hannibal” in 1959. Este pentru prima data cand joaca impreuna ca un duo. Personajul Terence este agil si tanar, pe cand Piedone joaca un rol de barbat puternic si flegmatic, cu o inima de aur. De atunci, au jucat impreuna in: Ace High (1968), Boot Hill (1969), They Call Me Trinity (1970), Blackie the Pirate (1971), Trinity Is Still My Name (1971), All the Way, Boys (1972), PAG. 3

[close]

p. 3

LA TAIFAS IRINA MARGARETA NISTOR La taifas cu cei care dau Bacul Premiera simultana Cannes - Bucuresti a noului film al celui care a castigat un Palme d’Or in 2007, cu 4 luni 3 saptamani si 2 zile, s-a dovedit un mare succes de public, dar si de presa, adesea atat de exigenta in plin Festival! PAG. 2 Watch Out, We're Mad (1974), Two Missionaries (1975), Crime Busters (1976), Odds and Evens (1978), I'm For the Hippopotamus (1979), Who Finds a Friend Finds a Treasure (1981), Go For It! (1983), Double Trouble (1984), Miami Supercops (1985), Buggy Movie, Troublemakers (1994). Piedone a mai jucat si in alte filme, in serii care l -au facut celebru, ca de exemplu cele in care juca rolul de comisar: The Five Man Army (1969), The Fifth Day of Peace (1969), It Can Be Done Amigo (1972), Flatfoot (1973), They Call Him Bulldozer (1978), The Sheriff and the Satellite Kid (1979), Everything Happens to Me (1980), Banana Joe (1982), Bomber (1982). Aceste filme leau adus celor doi popularitate, in special in Europa. Intr-un interviu, Piedone spunea: „Terence este ca un frate pentru mine, dar ca si alti frati, nu ne intelegem perfect intotdeauna. Poate fi foarte dificil cateodata insa relatia noastra cred ca se vede in filmele noastre. Din aceasta cauza ne place sa lucram impreuna, de aceea facem si atatea filme.” Insa Piedone nu a facut doar actorie si inot, a scris si scenarii de film. Din 1983 a inceput sa joace mai mult in filme pentru televiziune. A publicat si o carte cu retetele sale favorite. In 2005 si-a incercat cariera politica, candidand fara succes pentru partidul Forza Italia in orasul Lazio. Inainte de aceasta incercare Piedone spunea: „In viata mea am facut aproape tot ce se putea. Nu am fost balerin, lacheu sau politician. Avand in vedere ca primele doua profesii ies din discutie, o sa incerc sa fiu politician.” Fondeaza Mistral Air in 1984, o companie de curierat pe care mai tarziu o vinde Postei Italiene. La moartea sa, Bud Spencer a fost inconjurat de sotie, cei trei copii, 5 nepoti si 6 stranepoti. Premiera simultana Cannes Bucuresti a noului film al celui care a castigat un Palme d’Or in 2007, cu 4 luni 3 saptamani si 2 zile, s-a dovedit un mare succes de public, dar si de presa, adesea atat de exigenta in plin Festival! Cristian Mungiu a reusit sa cucereasca, de asta data, cu un subiect care e local si universal de-o potriva: un examen aparent banal, e pe cale sa schimbe soarta aproape a tuturor personajelor din jurul tinerei, care trebuie, cu orice pret, sa obtina media 9, ca sa fie primita la mult visatul Cambridge britanic, doar ca o zi inainte de teze, e atacata, intr-o incercare de viol! Tatal (impecabilul Adrian Titieni) doctor cu reputatie si relatii e gata sa -si imagineze ca scopul scuza mijloacele si sa se lase antrenat pe un drum, fara intoarcere, al traficului de influenta, intr-un lant al slabiciunilor, al secolului 21, intr-o Romanie inca sub lupa procurorilor, car par a avea cazuri peste cazuri de studiat si rezolvat! Prietenul de nadejde al medicului e un politist, cu functie mare, interpretat magistral de Vlad Ivanov (fostul Domn Bebe din 4 luni...). Culmea si in acest scenariu apare un avort, dar care nu mai e interzis, dar dureros psihic, intr-o relatie interzisa, justificata de o nevasta depresiva, remarcabil intruchiata de Lia Bugnar (care arata ca o vedeta Hollywoodiana pe ravnitul covor rosu, invaluita cu eleganta, in alb-negru si cu zambetul cel mai sincer si mai stralucitor!). Cele 2 ore si 7 minute ne fac o radiografie rapida a relatiilor de familie, cuplu, bunica, nepoata si tanar iubit, (deloc pe placul parintelui) scoala, profesori si bacalaureat, spital si mita, oamenii legii, cu toate categoriile lor, violatori... un tipar perfect aplicabil oriunde in lume! O supriza placuta, melodia de generic final, slagarul „Ani de liceu”! PRNZ 114 * PAGINA 3

[close]

p. 4



[close]

p. 5

QUE PASA? GABRIELA SONNENBERG Gradele de libertate ”E-adevarat ce-am auzit, ca-ntampinati greutati cu introducerea in tara a cartilor in limba romana la trecerea frontierei spre Moldova?” – l-am intrebat recent pe un profesor de franceza de la Chisinau, langa care am avut ocazia sa sed la o masa festiva. ”Ieste partial adevarat”, mi-a raspuns Domnul, cu un puternic si fermecator accent moldovenesc, in clasica maniera a replicilor de la Radio Erevan. ”Putem avea asupra noastra cate carti dorim, cu conditia sa le insotim de un certificat de donatie, adica o imputernicire formala. E un gest birocratic simplu.” La prima vedere n-am nimic de obiectat, caci metoda suna aproape a innobilare. De parca tipariturile ar fi ceva pretios, precum icoanele sau tablourile valoroase, care nu pot fi instrainate fara un certificat legalizat. Pe de alta parte insa e absurd sa fie controlate la vama cuvintele, pentru ca in fond despre ele vorbim aici. Eu vad reglementarea aceasta ca pe o forma de cenzura absurda, un atentat la libertatea noastra de expresie si de gandire. De fapt, nu controlul exagerat ma surprinde, ci nonsalanta interlocutorului meu moldovean, care priveste lucrurile cu detasare si chiar se considera norocos, raportat la altii. Lui nu i se pare nimic suspect in acest demers de tip sicana. Nimic deosebit? Ba bine ca nu! Formalitatea aceasta imi aminteste de dureroasa si injositoarea procedura a cersitului de invitatii pe la cunostintele noastre din strainatate, cand doream sa obtinem ravnita viza de Schengen, imediat dupa caderea Cortinei de Fier. Era si acela un rau necesar, o tehnica pe care o aplicam ca pe un automatism, ignorand cu eleganta tratamentul de cetateni de mana a doua la care eram supusi. Eram asa de fericiti ca in sfarsit puteam calatori in afara tarii! Sa nu uitam ca doar cu cateva luni inainte, libertatea se cumpara pe bani grei: pentru fiecare cap de sas ardelean plecat din tara se platea Romaniei in anii optzeci o despagubire” de douazeci de mii de marci germane. Era ieftin, era scump? Dumnezeu stie, ziceti si Dumneavoastra! Pretul libertatii depinde de averea fiecaruia. Fireste, ne putem raporta oricand la altii mai napastuiti decat noi, dar problema care se pune atunci cand ne bucuram sau intristam de inlaturarea unei bariere, este pana unde putem merge cu eliberarea noastra, fara a dauna prin aceasta altora. Daca exista mai multe niveluri de libertate, pana unde se poate merge cu ea? Pana la liberatea deplina? In principiu da; in fond de ce nu, cata vreme nu ingradim libertatea altora, extinzand ”plapuma” noastra? Dar vedeti Dumneavoastra, libertatea isi are si ea gradele ei de comparatie, desi e un substantiv simplu (ce-i drept, cam abstract). Ce bine o ducem noi, ca putem introduce si scoate din Romania ce carti vrem, in cantitati nelimitate! Iar moldoveanul de la Chisinau, ce fericit e el ca nu locuieste in enclava rusa Transnistria, avand voie sa citeasca in limba romana fara sa fie arestat imediat pentru pretinsa infractiune a vehicularii de ”material subversiv”! Pentru ca da, la Tighina, a fi de nationalitate romana se poate pedepsi cu inchisoarea! Ati auzit de cazul directorului unicului liceu tighinez cu predare in limba romana, care a fost arestat la granita pe motiv ca ar face ... trafic ilegal de valuta, pe cand se intorcea acasa din Romania, cu salariile colegilor sai in valiza?! E greu sa faci abstractie de calculele meschine pe care unii tehnocrati le vehiculeaza, legat de un prezumtiv ”pret” al reintregirii Romaniei cu Basarabia. Prea frapanta e asemanarea cu calculul cheltuielilor de razboi ale unui conducator de trupe, care nutreste ganduri de invazie planificata, ca sa nu zic anexare. Vorbim despre o dorinta cvasi-unanima, pornita din suflet si purtata cu evalvie mai departe, ca un ideal armonios, nu ca un act razboinic, calculat, cotropitor. Sau nu? Si totusi, pana unde se poate merge cu aceasta libertate de expresie? Pornind de la intrebarea ”Cat ar costa Basarabia pentru Romania?”, tehnicienii economisti apreciaza ca o populatie de douazeci de milioane de romani nu e suficient de bogata pentru a-si ”permite sa cumpere” o Basarabie populata cu 4 milioane de suflete moldovenesti (spre deosebire de Germania de Vest, care a avut destula dare de mana pentru a-si permite luxul ”repatrierii” RDG-ului!). Ce bine ca alt grup de cercetatori a calculat altfel, dandu-le peste nas pesimistilor citati. Concluzia lor: daca in conditiile separarii actuale am avea nevoie de 24 de ani pentru a ne dubla Produsul Intern Brut, ei bine in cazul in care ne-am uni cu Moldova, perioada sar reduce la 14 ani! Adica pe termen scurt de trei-patru anisori am atinge PIB -uri pe cap de locuitor comparabile cu Italia sau Elvetia! Pai atunci, chiar zau, ce mai asteptam?! Ba chiar mai mult, o a treia grupare de analisti lucizi ne atentioneaza nu doar ca reunificarea ar conduce la crestere economica, ci mai mult, ca intarzierea ne costa scump, pentru ca distanta dintre economiile Basarabiei si Romaniei creste pe zi ce trece. Dar chiar n-o fi libertatea de vanzare? Intr-o lume in care aproape totul e marfa, greu de crezut ca libertatea ar fi scapat de soarta cantaririi in bani. Revin la profesorul moldovean si-l intreb ce-i impinge pe concetatenii sai sa vrea reunificarea. Imi raspunde ca ... se stie cam nimica, vorba celor de le Radio Erevan. PAG. 7 PRNZ 114 * PAGINA 5

[close]

p. 6

PAGINA 6 * PRNZ 114

[close]

p. 7

PAG. 5 Adica, in principiu, nu toti sunt de aceeasi parere. Exista si rusi si gagauzi in Basarabia, care poate chiar se tem de schimbare. Iar populatia de varste inaintate e sceptica. Tinerii, in schimb, sunt sustinatorii cei mai infocati ai revenirii la sanul Patriei Mume. ”Surprinzator chiar si pentru mine” zice profesorul – ”pentru ca ei nu am nostalgii ale trecutului, n-au trait istoria. Dar macar spera intr-un trai mai bun sintr-o viata mai demna.” Cu alte cuvinte, motivatia lor e tot una de ordin material. Si nu sunt de condamnat. E firesc ca orice om sa-si doreasca progresul economic. In fond, bunastarea si libertatea nu se contrazic, ba chiar fac casa buna impreuna. Emigratia motivata de imbunatatirea nivelului de trai a existat inca de la descoperirea Americii, ba chiar si in Biblie, la poporul evreu. Este ea oare suficient de tare pentru a comuta-stramuta o tara intreaga? Inclin sa cred ca da, dupa ce am ascultat cu atentie descrierea data de ”reporterul meu la fata locului”, profesorul de franceza navetist la Soroca. La finalul convorbirii am concluzionat ca perspectiva unui nivel de trai mai bun, in conditii de viata mai civilizate, este cea care imprima elanul pro-reintregire. Iarasi un aspect cuantificabil are ultimul cuvant de spus, declasand net motivele sentimentale precum dorul, nostalgia si dragostea de neam. Si noi care ne credeam codasi in Europa, tinzand sa ne autocompatimim pentru rolul ingrat pe care ne e dat sa-l jucam in istorie! Cand colo, priviti din alt unghi, suntem intr-o postura demna de invidiat! Exista intotdeauna un termen de comparatie mai ghinionist decat noi, pe langa care ne putem simti superiori si privilegiati. Situatia promite sa devina palpitanta! Nu ne ramane decat sa participam sau sa ne abtinem de la amestecul in marea dezbatere publica, dupa cum ne dicteaza inima si mintea, urmarind in acelasi timp cum filmul istoriei isi dibuie deznodamantul inca incert. ”Liberté? Egalité? Fraternité?” – imi vine sa-l intreb pe comeseanul meu moldovean, folosindu-ma de limba pe care o preda cu dedicatie elevilor sai basarabeni, franceza care ne suna amandoura familiar, nu doar semantic, ci si prin continutul celor trei idealuri devenite palpabile. On va voir. ROMANIA NOASTRA GEORGE PETROVAI Afaceri pe seama sanatatii omului Nu se putea, ingeniosi, destepti, mandri cum suntem, sa nu gasim si in materie de patriotism o formula „originala”, nemaiintalnita, unica Democratia face mult caz de dreptul la viata al tuturor oamenilor, dar elaboreaza legi pe baza carora medicii omoara in fiecare an zeci si sute de milioane de vieti aflate in stare intrauterina; garanteaza in teorie (Constitutie) deplina libertate a individului (libertatea credintei, exprimarii, intrunirilor etc.), dar in practica face totul ca acesta, deja un robot jovial, sa fie transformat in rob desavarsit (de pilda, in preademocratica Uniune Europeana, aflata la cheremul imperiilor farmaceutice si petroliere, mai exact a sinistrului guvern mondial subordonat francmasoneriei si Grupului Bilderberg, se promoveaza tot mai insistent o „religie” a totalitarismului de felul „afara cu crestinii, sa intre francmasoni” si a imperecherilor impotriva firii); se afirma cu fiecare ocazie ca omul si sanatatea lui reprezinta insasi esenta politicianismului national si supranational, dar scopul financiar-dictatorial al cosmocratorilor din umbra (alde Rockefeller, Rotschild) este sa adune munti de bunuri materiale (averea dinastiei Rotschild este evaluata la cinci sute de mii de miliarde!) si, dupa reducerea populatiei globului la cel mult doua miliarde, sa poata controla pana si gandurile celor care vor supravietui acestui megagenocid. De unde rezulta rolul fundamental al otravurilor numite medicamente de sinteza in ducerea la indeplinire a acestui plan infiorator. Da, caci menirea acestor leacuri nu este sa-i vindece pe bolnavi, ci sa-i faca dependenti de ele pentru bunul mers al afacerilor, sa le creeze iluzia democratica a insanatosirii si sa le prelungeasca nitel agonia in vederea infaptuirii planului. Cresterea aproape exponentiala a numarului farmaciilor din Romania postdecembrista (numar crescut de 20 de ori), ilustreaza pe de o parte ingrijoratoarea stare de sanatate a romanilor (mai multi suferinzi de cancer, diabet, boli cardiovasculare, afectiuni renale), pe de alta parte arata cat de rentabila este afacerea cu medicamente, unele dintre acestea contrafacute: nu exista catun fara farmacie (fara scoala sau dispensar sunt destule), iar in orase musai o farmacie la a doua strada. Si toate merg ca pe roate... Pai cum sa nu mearga, cand medicii isi dau silinta in acest sens (tot mai des bolnavii sunt instiintati cu seninatate ca nefericita lor viata depinde de niste pastile, ale caror efecte secundare fac ravagii in scurt timp) si cand se face atata reclama la chimicale (detergenti, alifii), mai ales la medicamente fara reteta?! Cum rentabilitatea afacerilor farmaceutice se afla in stransa si inseparabila legatura cu sanatatea precara, e limpede de ce oamenilor nu doar ca li se ascunde adevarul in legatura cu efectul de-a dreptul miraculos al unor alimente ieftine si la indemana oricui (propolisul, mierea naturala, graul germinat, usturoiul, lamaia, macesele) pentru reala intarire a sistemului imunitar si pentru tratarea cu succes a unor grave afectiuni, inclusiv a cancerului (lamaia e de zece mii de ori mai eficace decat chimioterapia), ci – prin reclame mincinoase, vizand sporirea profitului – acestora li se vara frica in oase in legatura cu colesterolul si expunerea la soare. De fapt, potrivit opiniilor avizate ale unor specialisti onesti, lucrurile stau in felul urmator: departe de a fi daunator, colesterolul (ficatul produce doua treimi din total, restul fiind asimilat din alimente) este de-a dreptul vital pentru membrana celulelor, pentru muschiul inimii si pentru creier (un sfert din colesterol ajunge aici). Intre colesterol si extrem de importanta vitamina D exista urmatoarea relatie: sub actiunea razelor solare, din colesterol rezulta formidabila vitamina D, care are rol major la intarirea sistemului imunitar si la prevenirea bolilor, fie la invingerea diabetului, bolilor cardiovasculare, afectiunilor renale sau a diverselor forme de cancer. Legea celor trei „c”-uri (consum-comoditate-confort) sau legea care guverneaza actuala civilizatie, asociata cu poluarea si stresul, ne ajuta sa intelegem legatura de tipul cauza-efect dintre nivelul de trai ridicat (cazul occidentalilor) si rata in continua crestere a neiertatoarelor boli precum cancerul sau diabetul. Nota: Cu putin timp in urma a circulat pe internet filmuletul unui american, care a scapat de cancerul la nas in stadiu avansat cu ulei de canabis! Ei bine, tocmai de aceea asemenea leacuri ieftine si eficace sunt atat de mult urate de magnatii chimicalelor, incat pur si simplu refuza comercializarea lor, ba chiar le scot in afara legii prin politrucii subordonati lor. PRNZ 114 * PAGINA 7

[close]

p. 8

SECANTE ROMANESTI ADRIAN IRVIN ROZEI Fotbal si istorie, la Paris Cu ocazia meciului inaugural al Campionatului European de fotbal EURO 2016, am fost rugat de Péter Csillag, jurnalist la cotidianul sportiv Nemzeti Sport din Budapesta, sa-i acord un interviu. Dupa cum fiecare isi aminteste, prima intalnire a fost Franta–Romania, pe data de 10/06/2016. Necunoscand mare lucru despre lumea fotbalului actual, am vorbit mai ales despre istoricul legaturilor dintre Franta si Romania, insistand, in special, asupra aspectelor culturale. Articolul a fost publicat in numarul din Nemzeti Sport, datat sambata, 11 iunie 2016, pagina nr. 2. Multumita amabilitatii unui prieten, remarcabilul istoric, diplomat si… fotbalist, Béla Borsi Kálmán, nascut in Romania, dar care locuieste in Ungaria de mai bine de jumatate de secol, va pot prezenta traducerea fragmentului redactat de jurnalist, dupa convorbirea noastra. O simpatie de doua secole leaga pe francezi de romani, ale caror echipe vor disputa meciul de deschidere al Campionatului de fotbal european, editia 2016. In felul acesta corespondentul nostru de la fata locului si-a dat osteneala pentru a dezvalui simptomele prieteniei istorice; i s-a spus ca baza amicitiei fusese fotbalul. „In acele vremuri membrii intelighentiei si ale vietii stiintifice romane(sti), aproape fara exceptie, si-au urmat studiile in centrul vietii culturale al Europei, adica la Paris – spune Sportului National (Nemzeti Sport), cu cateva ore inaintea meciului, Adrian Rozei istoric al culturii, care a emigrat in Franta din Bucuresti, si la ora actuala este organizatorul evenimentului cultural „Intilnirile Franco-Romane pe tarmurile Marii Mediterane” care are loc in fiecare an. Deoarece Napoleon al III-lea voia un stat tampon puternic fata de Imperiul rus, i-a dat o mana de ajutor lui Alexandru Ioan Cuza pentru unificarea celor doua Principate dunarene, adica a Moldovei si a Tarii Romanesti. La fel a ajutat si pe Carol I (de Hohenzollern) pentru a realiza si a inchega Regatul Romaniei (« Vechiul Regat »). Raporturile romano-franceze (francoromane) au continuat sa infloreasca si in secolul XX. Romania a intrat in 1916 in Primul razboi mondial de partea Antantei. Mai tarziu i-a fost PAGINA 8 * PRNZ 114 recunoscatoare primului ministru francez, Clemenceau, pentru pacea de la Trianon. O anumita raceala s-a produs numai in anii ’70 ai secolului trecut, datorita politicii tiranice „de mana dura” a lui Nicolae Ceausescu”. Curios lucru,viata sportiva romaneasca si-a intensificat legaturile cu francezii tocmai in acest deceniu, si anume prin echipa nationala de rugby, care a stralucit pe vremea aceea. E greu de imaginat in zilele noastre, dar in anii aceia s-a infiripat chiar si ideea atasarii Romaniei ca a sasea natiune la celebrul „Turneu al celor cinci natiuni”: Anglia, Irlanda, Scotia, Tara Galilor, precum si Franta. (in fine, Italia a fost acceptata in 2000). Raspunderea ziaristilor este imensa – spune Adrian Rozei. Cand mereu se insista asupra faptului ca pe ChampsElysées tigani pungasi din Romania cutreiera cersind si furind, dansii, deci oamenii condeiului, pierd din vedere exemplele pozitive. De pilda ca numarul inginerilor romani excelenti care lucreaza la firma americana Microsoft depaseste o mie de persoane sau ca la Festivalul de Filme din Cannes – unde filmul romanesc dobandeste succese rasunatoare – dupa engleza si franceza a treia limba vorbita este chiar romana! Si, de asemenea, nu prea se aude mult nici despre frumusetile Deltei Dunarii. Si daca este vorba de mandria (nationala) romaneasca, istoricul culturii dovedeste ca in tara lui de bastina oamenii au intimpinat ca un semn de onoare decizia soartei, anume ca la meciul de deschidere va participa tara lor. El desfàsurandu-se respectiv in a „doua lor patrie” – Franta, tara tuturor romanilor in secolele XIX-XX. – deci, in plus, in compania prietenilor francezi! Probleme de limba nu se ridica: pentru ca in scolile romanesti inaintea „perioadei sovietice” franceza era prima limba straina, iar „in anii puterii populare” (ai lui Petru Groza si ai „tovarasului” Gheorghe GheorghiuDej) precum in epoca „englezeasca” (de cand cu „schimbarea de sistem”) franceza a ramas – totusi – pe pozitia a doua. La ora actuala, o vorbeste 17 la suta din populatie!”. Paris, iunie 2016

[close]

p. 9

EDITORIAL SIMONA CATRINA A doua nevasta, dupa prima napasta Daca esti a doua nevasta a cuiva, vei fi intotdeauna vinovata ca prima a ramas fara sot, chiar daca ei divortasera cu zece ani inainte ca el sa te cunoasca pe tine. Daca esti al doilea sot al unei femei divortate, cel dintai nu-ti va ierta nemernicia ca te culci legal cu fosta lui, desi voi v-ati cunoscut la cativa ani dupa divortul lor. Cei ramasi pe un peron pustiu al unei casnicii ratate se indeletnicesc, adesea, cu depistarea vinovatilor. Ani de zile, atata timp cat partenerul care a rupt cosmelia e inca singur si umbla teleleu discret, starea e calma ca o balta cu matasea-broastei. Dar cand partenerul separat sau divortat isi regaseste fericirea, incepe sedinta extraordinara a tribunalului moral. Cel ramas inca singur explodeaza: aha!… deci asta era!… stiam eu! Vine o varsta cand nu mai poti fi primul in viata cuiva. Vei fi al doilea, al treilea… Un trecut ingrat te va pazi din umbre. Nu toata lumea e de principiul ca viata se carpeste, unii si-o petrec gasind alti oameni responsabili de nefericirea lor. Multe prietene mi se confeseaza ca actualii lor iubiti sau soti au mai fost, fireste, insurati. Asta n-ar deranja pe nimeni ca fason, dar lucrurile nu sunt atat de simple. Vocile nevestelor care se considera tradate au turatie maxima si decibeli pe masura. Scormonesc permanent, prin abilitati ieftine, de mahala, in noua viata a fostului lor sot. Scot de-acolo toate datele spre a-l incrimina, la modul absurd, pe cel de care se despartisera, de fapt, cu ani in urma. Arma vinovatiei este specifica femeilor care sunt incapabile sa-si construiasca o viata independenta, sa se desprinda de un trecut care era, oricum, alterat. De ce avem tendinta sa ne tinem cu dintii de casnicii care trosnesc din incheieturi? De ce traim in trecut si invocam vesnic problema copiilor, spre a ne masca mai usor neputinta si orgoliile prostesti? Nici un copil de pe fata pamantului nu va fi mai fericit intr-o casnicie trista si rece, cu doi parinti ostili unul cu celalalt. Da, copiii vor o mama si-un tata, dar dincolo de asta, daca au de ales, prefera linistea, calmul, sinceritatea. A tine cu dintii de un mariaj ciuruit e un semn de egoism fata de copiii pe care pretinzi ca-i protejezi. Nu vrei binele lor, vrei binele tau, justificat ipocrit cu fericirea pruncilor. Prima lectie pe care i-o oferi unui copil e onestitatea. Daca il inveti de mic arta compromisului, a rabdatului aiuristic si a trasului de o casnicie cu orice chip, probabil ca il condamni la aceleasi greseli, il inveti ca e mai bine sa indure o viata de mizerie, decat sa traiasca liber si fericit. PRNZ 114 * PAGINA 9

[close]

p. 10

ALEGERI PARLAMENTARE 2016 AMBASADOR NINETA BARBULESCU Alegeri Parlamentare 2016 Stimati Romani din Noua Zeelanda, prin amabilitatea publicatiilor si mediei in limba romana din Noua Zeelanda, precum si prin intermediul asociatiilor si lacasurilor romanesti de cult crestin din Noua Zeelanda, doresc sa va scriu in legatura cu organizarea viitorului scrutin electoral pentru alegerile parlamentare din Romania. Dupa cum stiti, la alegerile din noiembrie 2016 se va putea vota de catre romanii din diaspora, pentru prima data prin corespondenta, o revendicare a romanilor din diaspora de multi ani care se va implini curand. Potrivit legislatiei in vigoare, cetatenii romani din strainatate pot opta pentru votul prin corespondenta sau pentru votul la sectie. (Canberra, iulie 2016) Toate detaliile necesare le puteti gasi in Legea 288/2015 privind votul prin corespondenta, precum si modificarea si completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului si a Camerei Deputatilor, precum si pentru organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 843 din 12 noiembrie 2015. Pot fi consultate si materialele informative ale Autoritatii Electorale Permanente si ale Ministerului Afacerilor Externe: http:// www.roaep.ro/vot_strainatate/ vot_strainatate.html http:// www.mae.ro/node/35931. Conditiile de exercitare a dreptului de vot sunt: varsta minima de 18 ani impliniti, documente de identitate romanesti valabile (buletin de PAGINA 10 * PRNZ 114 identitate, carte de identitate sau pasaport romanesc) si dovada domiciliului sau resedintei in strainatate (conform Ordinului nr.500/2016 al Ministrului Afacerilor Externe privind documentele care atesta resedinta in strainatate in vederea exercitarii dreptului de vot la alegerile parlamentare din 2016). Astfel, pentru pentru cetatenii romani din Noua Zeelanda dovada resedintei/ domiciului poate fi facuta cu unul dintre urmatoarele documente: viza de rezidenta sub forma unui colant aplicat in pasaport, permis de conducere, card de asigurare sociala si medicala si de protectie sociala, care include adresa de resedinta a posesorului si numarul de referinta al persoanei, notificare a autoritatilor/administratiei pentru taxe/ impozite, contract de inchiriere a locuintei, factura de plata a utilitatilor sau extras bancar care sa includa si adresa persoanei. Ca si in sistemul juridic din Noua Zeelanda, exercitarea dreptului de vot este precedata de inscrierea in Registrul Electoral. Avand in vedere ca sunt mai putin de doua luni de zile in care se mai pot face inscrieri in Registrul Electoral, precum si numarul foarte mic de inscrieri din Noua Zeelanda, am considerat util sa va transmit, si pe aceasta cale, toate informatiile necesare astfel incat toti romanii care doresc sa voteze, sa o poata face. Pentru inscrierea in Registrul Electoral trebuie completata o cerere (disponibila la: formularul cererii de inscriere in Registrul electoral si http:// www.mae.ro/sites/default/files/file/ anul_2016/2016_pdf/model) si, impreuna cu copiile de pe documentele legale necesare votarii, se transmit Ambasadei de la Canberra sau

[close]

p. 11

Consulatului General de la Sydney fie personal, fie prin posta. Cetatenii romani care se inscriu in Registrul electoral vor verifica personal corectitudinea datelor inregistrate la adresa www.registrulelectoral.ro. Cetatenii romani care opteaza pentru votul prin corespondenta, vor primi prin posta, de la Autoritatea Electorala Permanenta (AEP), la adresa indicata in Cerere, formularele necesare exercitarii votului, inclusiv plicul de expeditie directa la sediul AEP din Bucuresti. Pentru optiunea votului la sectia de votare, in functie de numarul persoanelor inscrise (minimum 100), Alegeri Parlamentare 2016 AEP va decide infiintarea sectiilor de votare regionale, la care isi vor putea exercita dreptul de vot doar cetatenii inscrisi in Registrul Electoral cu optiunea votului la acea sectie de votare. Romanii din Noua Zeelanda care indeplinesc conditiile legale de vot dar care nu se inscriu in Registrul Electoral vor putea vota numai la sectiile de votare care se vor organiza la Ambasada Romaniei de la Canberra sau la Consulatul General al Romaniei de la Sydney. Pentru a veni in intampinarea celor care doresc sa voteze, am initiat dialoguri si am preluat cereri de inscrieri in Registrul Electoral cu ocazia vizitei recente in statul Australia de Sud. La inceputul lunii august, ma voi afla la Auckland pentru a participa la vernisajul expozitiei digitale Brancusi – Fereastra sufletului romanesc, la care sper sa participati cat mai multi dintre dvs care va aflati in Noua Zeelanda. Cu aceasta ocazie, incurajez romanii din Noua Zeelanda sa imi inmaneze cererile de inscriere in Registrul Electoral. Voi aprecia in mod deosebit daca veti printa si transmite acest mesaj tuturor romanilor si daca ma veti informa cu privire la demersurile dvs pe adresa de email nineta.barbulescu@mae.ro. Daca aveti intrebari, rog nu ezitati sa mi le transmiteti. Adresa de corespondenta a Ambasadei Romaniei de la Canberra este: 4 Dalman Crescent, O'Malley ACT 2606 iar a Consulatului General al Romaniei de la Sydney este: Ground Floor 83 York Street, CBD, Syndey NSW 2000. Pentru romanii din Noua Zeelanda, putem tine legatura si prin intermediul consulului onorific al Romaniei, domnul Marian Ioan (adresa de mesagerie electronica marian.ioan@rocons.nz). Cu speranta ca exercitarea dreptului de vot in Australia si in Noua Zeelanda va fi facilitata si prin acest demers al meu, ramanem in stransa legatura. Nineta Barbulescu, Ambasador al Romaniei in Australia si in Noua Zeelanda PRNZ 114 * PAGINA 11

[close]

p. 12

DILEME ANDREI PLESU Eurexit? Cred ca aproape nimeni n-a crezut in drasticul rezultat al referendum-ului britanic. Chiar cei care l-au organizat vor fi contat pe o larga confirmare publica a optiunii pentru raminere in UE. Ghinion! Socotelile de-acasa nu s-au potrivit cu cele din tirg. Iar acum asistam la un policrom delir analitic, la un amestec de cutremur si bilbiiala, de apocalipsa si resemnare. Ce urmeaza? Ce ne asteapta? Si-a iesit Europa definitiv din titini? E „Brexit” primul pas spre o ruptura a Europei de ea insasi, spre un ireversibil „Eurexit”? Am incercat si eu, ca toata lumea, sa-mi sistematizez gindurile. Intr-o prima faza, cea a perplexitatii, a prevalat pesimismul. Valul continental de euroscepticism, tifna locala si satietate fata de birocratia bruxelleza va provoca o reactie in lant: tot mai multe tari membre vor lua calea referendumurilor. Vom fi napaditi de multiple dificultati economice, financiare, legislative si politice. Se vor inmulti tensiunile interstatale, se vor inteti nationalismele si Europa se va faramita in „centre de influenta” in lupta pentru suprematie, devenind, cum profetise Jacques Delors, un fel de OZN, mai exact un OPN („Unidentified Political Object”). Mai lipseste alegerea lui Donald Trump la presedintia Statelor Unite si lumea intra in deriva. Caz in care, vorba lui Cioran: „Nu avem nici un motiv sa-i invidiem pe cei care vin dupa noi”. Am revenit, deci, in punctul in care ne aflam inainte de constituirea Uniunii Europene, cu toate daunele colaterale ale unui experiment ratat. Se poate incerca, fireste, fie si o fragila infuzie de optimism. Experienta ne arata ca, deseori, crizele au un efect terapeutic: obliga la reflectie, reevaluare, reconfigurare, mobilizare energica. Asa ca sa nu luam lucrurile in tragic. In definitiv, nu e prima data cind Europa se imparte in „tabere” aparent incompatibile. S-ar putea chiar spune ca o anumita traditie a auto-diviziunii, a segregatiei e parte constitutiva a „europenitatii”. Imperiul Roman se frange, la sfarsitul antichitatii, intr-o parte rasariteana si una apuseana. E „fenomenul originar” al dezbinarii continentale: Roma hais, Constantinopolul cea! Apoi, Occidentul catolic versus Bizantul ortodox. Inauntrul Occidentului: Imperiul si Papalitatea. Urmeaza fractura dintre catolicism si protestantism. De curand s-a redeschis contenciosul latent „lume latina-lume PAGINA 12 * PRNZ 114 anglo-saxona”. Si, evident, Europa de Est, comunista, si cea de Vest, capitalista. O anumita ruptura economica si politica se manifesta si intre Nord si Sud. Dar lucrurile merg si mai departe: Europa are resurse nebanuite pentru a-si lua distanta fata de ea insasi. Practica, secole de-a randul, colonialismul, dar e si fondatoarea anti-colonialismului. Se ofera, ca obiect, propriului ei spirit critic. E mereu disponibila pentru tot ce e extra-european, diferit, „exotic”. Europa a descoperit - spune Levinas „gandirea salbatica”, a intemeiat antropologia, etnologia, studiile de indianistica, africanistica. Avem, cu alte cuvinte, o inzestrare cu doua taisuri: pe de o parte eurocentrism, tendinta de expansiune dominatoare si, pe de alta parte, euroscepticism (daca nu chiar anti-europenism), un fel de „constiinta vinovata” a propriului prestigiu. Nici exaltarea functiei despartitoare a Canalului Manecii nu e chiar o noutate. Prin urmare, am trecut si prin alte episoade segregationiste, o sa trecem si prin asta. Totul e sa nu trecem ca gasca prin apa. Sa reflectam calm dar tenace asupra catorva chestiuni de principiu: 1. Motivatia votului Brexit nu poate fi, de vreme ce e o decizie „populara”, una de ordin tehnic. Alegatorul obisnuit nu e expert nici in finante, nici in legislatie, nici in subtilitatile de aparat ale Uniunii Europene. Singurul argument - speculat de politicieni - pentru a vota izolarea a fost frica de straini si mandria nationala. Or, ni se spune mereu ca „nationalismul” e o maladie est-sud-estica. Iata insa ca staiful Albionului, ca si, pe vremea lui De Gaulle, „maretia” Frantei nu sunt de neglijat. Nationalismul se dovedeste nu doar o erezie a „periferiei” europene sau a extremei drepte. El a devenit o arma electorala pentru toate culorile politice. Si infloreste pe la toate marile curti ale continentului. O organizatie de tip multinational cum este Uniunea Europeana ar trebui sa ia foarte in serios aceasta situatie, asa incat, fara sa lezeze legitime sensibilitati parohiale, sa gaseasca o mai inteligenta retorica a solidaritatii, dincolo de retorica obosita a „casei comune”, a valorilor impartasite, a „viitorului luminos”. 2. Practica referendumului e de o riscan -ta ambiguitate. Nu se pot lua hotarari in domenii de competenta specifice, in probleme care presupun profesionalism, viziune, preocupare avizata pentru binele comunitar, pe baza de hei-rup „majoritar”. E un fel de a incuraja populismul ignar, sentimentalismele tribale, arbitrarul conjunctural. Trebuie stabilit cu rigoare cand un referendum poate fi determinant si cand doar consultativ. Si la noi s-a castigat un referendum in favoarea parlamentului unicameral, care n-a intrat niciodata in vigoare. 3. E nevoie de mai mult realism, de pragamatism, de o coeziune care sa se bizuie si pe altcevat decat pe litera tratatelor, pe administratie contabila, pe vorbarie cocheta. Dar e urgenta nevoie sa iesim din limbajul si gindirea de lemn, din triumfalismul de parada, dintr -o inertiala si vida suficienta „victorioa sa”. Un bun punct de pornire ar fi o inteleapta vorba a lui Tony Judt: „Europa e mai mult decit o notiune geografica, dar mai putin decat un raspuns”. PS. Nedumerire procedurala: pana spre 1990, limba de lucru a Uniunii Europene a fost franceza. Apoi, ca peste tot, locul francezei a fost luat de limba engleza. Acum ca englezii se retrag, ce facem? Trecem pe franceza? Preluam germana? Sau redescoperim esperanto?

[close]

Comments

no comments yet