Publicaţii piteştene din perioada 1919-1930

 

Embed or link this publication

Description

studiu bibliografic

Popular Pages


p. 1

Luminiţa Radu Publicaţii piteştene din perioada 1919-1930 2015

[close]

p. 2

După Marea Unire din decembrie 1918, presa a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în toate zonele ţării cuprinzând în paginile sale aspecte din toate domeniile: politic, social, cultural, comercial, impunându-se astfel ca un important mijloc de informare. În regiunea pe care o ocupă azi judeţul Argeş presa a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în oraşele mari cum sunt Piteşti, Curtea de Argeş sau Câmpulung Muscel, însă, în această prezentare, mă voi referi doar la publicistica oraşului Piteşti.

[close]

p. 3

Astfel, în prima decadă interbelică, la Piteşti au apărut circa 35 de publicaţii, dintre care 10 au profil politic, 3 au caracter bisericesc, 5 sunt buletine sau monitoare ce conţin informaţii economice specifice Camerei de Comerţ şi Industrie, sau Camerei de Agricultură a judeţului Argeş, 4 au profil cultural, 2 sunt editate de corpul didactic din judeţ, 8 sunt publicaţii independente. Putem observa cu uşurinţă că cele oficiale au existenţă îndelungată, de zeci de ani, cum este cazul Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie ce apărea încă din 1894 şi avea să continue până în 1946, iar din altele apar doar câteva numere, cum sunt Alarma (1921-1922), Straja (1923, 1 nr.) sau Zări albastre (1922, 1 nr.). Încerc să fac o scurtă prezentare a acestor ziare şi reviste, privind viaţa şi structura lor, pentru a pune în valoare contribuţia presei argeşene la istoria presei româneşti.

[close]

p. 4

publicaţii culturale 1. Cronica Argeşului. Literară, artistică, socială. Apărea bilunar la Piteşti între 1 ianuarie şi 1/15 iunie 1927, în 12 numere, sub conducerea unui comitet avându-i ca redactori pe Constantin Popescu şi Ion Glonţescu. Fiecare număr al revistei avea 16 pagini, fiind tipărit la Inst. de arte grafice „Artistica”, P. Mitu. Revista se adresa publicului larg, abonamentul anual fiind 200 lei, semestrial 110 lei, iar preţul unui număr, 10 lei. Pe copertă era redat sumarul numărului respectiv. Având titlul iniţial Cronica, începând cu nr. 2 din 15 ian. 1927 îşi schimbă titlul în Cronica Argeşului, pentru a nu fi confundată cu revista Cronica editată de Tudor Arghezi la Bucureşti, acest lucru specificându-se la sfârşitul nr. 2. În paginile acesteia regăsim texte semnate de Mihail Lungianu, Dinu Tărtăşescu, Mihail Nanu, M. Mihăileanu, versuri de Elena Farago, Costia Sergiu ş.a. La sfârşitul fiecărui număr se regăseau următorele rubrici constante: Revista revistelor, Ecouri, Recenzii, Informaţii. În articolul Către cititorii şi prietenii Cronicei Argeşului din 15 febr. (nr. 4, p. 2) se precizează: „Pe câtă vreme alte publicaţii au fonduri însemnate prin care pot obţine colaborarea scriitorilor de frunte, Cronica Argeşului nu are decât sufletul celor care au înfiinţat-o şi o conduc... Vrea să fie o foaie de reală cultură în care pe lângă articole şi studii originale, vor fi şi traduceri din floarea literaturilor străine. Că nu are în vedere câştigul, o dovadă e şi preţul, mai ales pentru cei care îşi pot da seama în ce condiţii grele se poate tipări o foaie de interes cultural...” Începând cu nr. 4 din 15 febr., găsim o nouă rubrică intitulată Colţuri pitoreşti din România, în care sunt prezentate articole cu destinaţie turistică, dintre care menţionez: Defileul şi Peştera Dâmbovicioarei, semnat de Constantin Popescu, în care este descrisă frumuseţea specifică acestui loc: „Două şiruri de munţi masivi, ale căror pietre calcaroase par în lumina solară bucăţi de marmură de cea mai bună calitate, îşi ridică creştetele trufaşe înspre bolta de safir! În mijlocul lor este un drum, care nu are mai mult de trei metri în lăţime şi pe lângă care şerpuieşte apa limpede şi spumegândă a Dâmboviţei” (Cronica Argeşului, nr. 4, p. 9), iar în nr. 7 din 1 apr. găsim articolul Valea Argeşului semnat de Romulus Ionescu, în care se arată că „... bătrânul Argeş curge monoton ca şi timpul cu care pare a fi deopotrivă. Apa sa este cristalin-albăstruie şi spală neîncetat, rotunjindu-le, blocuri uriaşe de piatră prăvălite de sus, ce-ţi dau aparenţa unor morene...” (Cronica Argeşului, nr. 7, p. 13), Muntele de sare, semnat de acelaşi Constantin Popescu în ultimul nr. al revistei. În această revistă de cultură descoperim articole foarte interesante, de exemplu cel semnat de Dinu Tărtăşescu intitulat Consideraţiuni asupra Caracterului Artei în Ţara Românească, prezentat în două părţi în cadrul numerelor 4 şi 6 al acestei reviste, în care autorul încearcă să explice din punct de vedere istoric şi cultural faptul că „ ... înclinaţiile artistice ale poporului român se explică prin curentul [artistic] exercitat de la nord-est spre sud-vest, pe o linie ce pleacă din Kiev, trece prin Iaşi, Craiova şi se pierde în Serbia, linie care e presărată, pe toată întinderea ei, cu obiecte datând din epoca neolitică, ...împodobită cu ornamentaţiunea spirală ce caracterizează astăzi întreaga artă ţărănească” (Cronica Argeşului, nr. 4, p. 8). Începând cu nr. 6 apare în părţi articolul Din trecutul oraşului Piteşti, semnat de avocatul N. D. Ghimpa, în care este prezentat istoricul oraşului şi a împrejurimilor sale, autorul concluzionând că „existenţa organizată a oraşului Piteşti datează dinainte de anul 1600, deoarece un document cu data 1617 vorbeşte de un judeţ [judecăto r n.a.] cu reşedinţa în Piteşti” (Cronica Argeşului, nr. 9, p. 15). În privinţa traducerilor din literatura străină, se regăsesc texte de Lucio D'Ambra, Paul Verlaine, Jerome K. Jerome, Jack London, Peter Dunne ş.a. La 1/15 iunie 1927 apare numărul dublu 11/12, după această dată revista încetându-şi apariţia. În acest număr, pe ultima pagină, găsim următorul mesaj: „Cronica Argeşului se socoteşte obligată să aducă mulţumiri şi pe această cale harnicului tipograf P. Mitu, pentru tot concursul ce i l -a dat până acum, îngrijind ca revista să iasă la timp şi în condiţii tehnice care credem că sunt destul de bune pentru modestul nostru început”.

[close]

p. 5

publicaţii culturale 2. O altă revistă culturală piteşteană este Kalende. Revistă literară şi ştiinţifică, ce apărea lunar atât la Bucureşti, la editura Kalende, cât şi la Piteşti, la tipografia „Artistica” P. Mitu în perioada 10 noiembrie 1928 - martie 1929, cuprinzând cinci numere cu paginaţie neîntreruptă, având în total 158 pagini. Comitetul de redacţie era alcătuit din următorii oameni de cultură: Tudor Şoimaru, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu şi Pompiliu Constantinescu. Interesant de menţionat este faptul că această revistă îşi avea redacţia şi administraţia în Bucureşti, la Hotelul Continental, camera 39. În Cuvânt înainte se precizează că: „Zodia severă sub care apărem este intelectualistă. Duşmanul nostru este indefinitul şi setea cea mare este de a şti... În ordinea creaţiei, considerăm fenomenul literar un act de conştiinţă şi cunoaştere. Dorim a transpune metoda şi disciplina pe planuri artistice... Kalende îşi asigură rolul de a frânge tradiţia apostolică a direcţiei culturale în domenii cari comportă disociaţii categorice: filosofie, literatură, politică”. Încă de la primul număr, Kalende iniţiază o anchetă formată din cinci întrebări cu privire la stadiul şi tendinţele culturii româneşti de după primul război mondial, la raportul naţional -universal, la predicarea ortodoxiei sau la practicarea unui intelectualism pe care să se bazeze estetica, filosofia şi urbanismul propuse de revistă. Dintr-o serie lungă de personalităţi solicitate, răspund la această anchetă Tudor Arghezi, Constantin Rădulescu-Motru, Dan Rădulescu, N. Davidescu şi Radu Dragnea. 3. Revista noastră avea subtitlul „Revistă de cultură generală” şi a apărut la Piteşti doar în anul 1923, în 10 numere totalizând 250 pagini, fiind editată la tipografia „Progresul”, A. H. Rădulescu. În realitate se adresa mai mult învăţătorilor din judeţul Argeş, apărând „sub direcţiunea lui I. N. Isbăşanu, profesor pedagog la Şcoala Normală de băieţi din Piteşti”. Abonamentul anual era de 50 de lei, iar costul unui număr 5 lei. Nu a apărut în lunile iunie-noiembrie, numărul din dec. 1923 fiind numerotat 6-10. În articolul-program din cadrul primului nr., intitulat Către învăţătorimea din judeţul Argeş, se afirma că această revistă „are menirea să strângă, printr-o colaborare comună, rândurile răzleţe ale învăţătorimii din acest judeţ, ...va fi mijlocul de afirmare şi de selecţionare a valorilor, ... va exprima toate părerile sincere, va agita toate problemele de educaţie şi cultură naţională, va ilustra prin exemple vii activitatea dascălilor în şcoală şi în viaţa socială şi va căuta pe orice cale să stimuleze, să încurajeze şi să facă să se afirme toate talentele timide, capabile de cugetare înaltă şi de simţire aleasă” (Revista noastră, nr. 1, p. 3). În paginile revistei regăsim articole ce abordează diferite teme de interes profesional cum ar fi: personalitatea învăţătorului, despre timiditate, despre cultura învăţătorilor, probleme de metodă şi de preparare a lecţiilor, semnate de institutori sau învăţători. Revista noastră cuprinde şi alte texte semnate de: I. C. Vissarion, George Ulieru, înv. D. Udrescu, Mihail Lungeanu, I. U. Soricu, Ovid Densuşianu, precum şi traduceri din Tagore şi Victor Hugo. În ultimul nr. din dec. 1923 se specifică: „Cu acest număr Revista noastră îşi încheie un an de la apariţie. Greutăţile enorme de tipărire ne-au forţat să apărem în aceste condiţii. Singurul venit al revistei este plata abonamentelor, pe care puţini dintre abonaţi le-au achitat”.

[close]

p. 6

publicaţii culturale cu profil pedagogic 4. Solidaritatea, cea dintâi fiind Revista Societăţii Corpului Didactic primar din judeţul Argeş, care apărea lunar la Piteşti, sub direcţia unui comitet, în perioada 1 decembrie 1924 - martie/ aprilie 1925 (cinci numere însumând 72 pagini). Se tipărea la „Artistica”, P. Mitu, abonamentul anual fiind de 60 lei. În articolul Încă un îndemn din cadrul nr. dublu 2/3 din ian./febr. 1925 se precizează că „ ...este vorba de o revistă a noastră, a învăţătorilor din judeţul Argeş, prin care se urmăreşte, între alte chestiuni profesionale, o unire solidă între cei ce au aceeaşi menire şi totodată cel mai bun mijloc de a izbuti mai uşor şi mai repede în aducerea la îndeplinire a revendicărilor noastre. Acum e necesar, mai mult ca oricând, să ne strângem cu toţii în jurul acestei reviste, prin care să ne spunem şi susţine cu tărie durerile şi nevoile în care trăim”. 5. Cealaltă revistă Solidaritatea, având subtitlul Revistă culturală şi pedagogică, apărea lunar la Piteşti în perioada ianuarie 1928 - mai/iunie 1929, exceptând lunile iulie şi august. Este alcătuită din 16 numere, fiecare număr avea între 24 şi 44 pagini şi era structurat în două părţi: una culturală şi alta pedagogică. Abonamentul anual era de 100 lei şi era editată la tipografia „Artistica”, P. Mitu. Comitetul de conducere al acesteia, format din profesori şi învăţători, era specificat la fiecare număr: Radu Petre, Ghica Popescu, D. Udrescu, C. Mocanu, I. Cosmescu, Gh. Păuna, P. Niţă. Pe lângă aceştia avea şi un număr impresionant de colaboratori. Pe copertă era prezentat sumarul numărului respectiv. În articolul Rolul social al învăţătorului, prezentat în patru părţi în cadrul primelor patru numere ale revistei şi semnat de Radu Petre, directorul Şcolii Normale din Piteşti, se afirmă că „învăţătorul este prin excelenţă instrumentul civilizaţiei moderne, temelia culturii naţionale şi că generaţiile viitoare vor fi aşa după cum el le-a educat, prin dubla lui influenţă, din şcoală şi din afara şcolii ... astăzi se cere mai mult ca oricând ca şcoala să formeze personalităţi, să creeze valori în aceeaşi măsură cu învăţătura propriu-zisă, să transmită şi deprinderi bune”. (Solidaritatea, nr. 1, ian. 1928, p. 4-5). iar „...educaţia naţională este un drum spre cultura naţională, ţinta ultimă şi supremă”, învăţătorul trebuind să-i determine pe copii „să cultive respect şi iubire pentru toate comorile poporului” (Solidaritatea, nr. 2, febr. 1928, p. 7-8). Revista cuprinde diferite texte sau versuri semnate de învăţători, preoţi sau studenţi din diverse zone ale ţării îmbogăţind conţinutul acestei reviste pedagogice. De asemenea este interesant de menţionat faptul că în anul 1929 partea culturală a revistei este prezentată sub forma unui supliment dependent intitulat „Mioriţa. Culturală şi socială”.

[close]

p. 7

publicaţii culturale cu profil pedagogic 6. O altă publicaţie cu profil pedagogic şi cultural ce apărea la Piteşti este „ Junimea. Revista societăţii de lectură a elevilor de la Liceul I. C. Brătianu din Piteşti, pentru literatură, artă, ştiinţă”. Avea ca director pe prof. N. D. Chiriac, iar ca redactor pe elevul I. C. Dumitrescu din clasa VIII-a Modernă şi îşi propunea să apară cu frecvenţă lunară. Din această revistă nu am văzut decât primul număr, apărut în martie 1924 având 24 pagini, tipărit fiind la tipografia „Liga Poporului”. Cuprinde mici articole semnate de elevii acestui liceu, precum şi un articol semnat Mihai Lungeanu. 7. Din revista „Zări albastre. Revistă literară bilunară”, am văzut doar primul număr apărut la 1 iulie 1922, la tip. „Progresul”, A. H. Rădulecu (8 pagini în format mic). Ca director era menţionat C. Em. Severin, iar ca prim-redactor George Florescu-Ţăranu. Acest număr cuprinde câteva poezii şi câteva articole semnate de aceştia.

[close]

p. 8

publicaţii cu specific bisericesc 8. Adevărul Bisericesc. Revista Societăţii „Frăţia” a clerului din eparhia Argeşului. Apărea lunar la Piteşti în perioada martie 1923 - martie/august 1925, la tipografia „Liga poporului”, iar din septembrie 1923 la tip „Transilvania”, Iosif Şreier. Este de fapt o reapariţie, deoarece revista mai apăruse în perioada dinaintea primului război mondial, între iulie 1912 şi iunie 1916. Abonamentul anual costa 100 lei, pentru instituţii şi preoţi, şi 50 lei pentru studenţii la teologie sau elevii seminariilor; costul unui număr nu era indicat, deci revista se baza doar pe abonaţi. Pe coperta fiecărui număr era menţionat sumarul, revista conţinând şi rubricile fixe: Cronica internă, Cronica externă, Din ziare, reviste şi cărţi, Recenzii, Informaţii. Funcţia de secretar de redacţie („orice corespondenţă privitoare la revistă”) era asigurată de preoţii Petre Vintilescu (acesta, până în mai 1923) şi G. Popescu-Broşteni (începând din sept. 1923). În Cuvânt[ul] de lămurire care deschide nr. 1 din martie 1923, se spune: „O revistă este o necesitate... ea orientează şi armonizează sforţările, informează, înviorează inima şi inteligenţ a, întrun cuvânt crează şi susţine idealismul ...noi, cei din preajma societăţii „Frăţia”, după şase ani şi jumătate de întrerupere adusă prin război, şi după pălirea multor avânturi, vrem să reaprindem mica scânteie de odinioară... Ca organ al unei grupări locale din Biserica creştină-ortodoxă română, purcedem din nou, cu deplină conştiinţă de rolul şi utilitatea noastră în concertul presei generale bisericeşti şi convinşi că răspundem unei trebuinţe a societăţii”.

[close]

p. 9

publicaţii cu specific bisericesc 9. Buletinul Eparhiei Argeşului a apărut la Consiliul eparhial din Curtea de Argeş în perioada 1 februarie 1926 - 15 decembrie 1929, fiind tipărit la „Tipografia Transilvaniei”, J. Şreier din Piteşti. Acest buletin bilunar a avut o perioadă de apariţie relativ lungă, întinsă pe 4 ani, totalizând 96 numere, fiecare număr având 8 pagini. Costul abonamentului pe un an era de 80 lei, nefiind menţionat preţul unui număr. Fiecare număr al acestui buletin avea o parte oficială, ce conţinea procese-verbale, ordine circulare sau anunţuri ale unor concursuri din această eparhie, şi o parte neoficială, ce cuprindea diverse articole, informaţii şi bibliografii. 10. Revista Episcopia Argeşului a apărut lunar la Piteşti din ianuarie până în decembrie 1930, în 12 numere, tot la „Tipografia Transilvaniei”, J. Şreier, fiecare număr având cca 32 pagini. Deşi nr. 1 din ianuarie are menţionat anul de vârstă I, revista este de fapt o continuare a Buletinului Eparhiei Argeşului, fiind condusă de „consiliul eparhial”, având de asemenea o parte oficială. Această publicaţie nu indica nici abonamentul, nici costul numărului.

[close]

p. 10

ziare independente 11. Facla Argeşului, având subtitlul Ziar independent, apăruse iniţial la Piteşti între 25 decembrie 1913 şi 27 ianuarie 1914 (3 numere), apoi, din cauza condiţiilor grele datorate primului război mondial, şi-a întrerupt apariţia, reapărând în numai 4 numere între 25 decembrie 1921 şi 5 martie 1922, fiind editată la tipografia „Liga Poporului”. În articolul de fond din decembrie 1921, intitulat Câteva cuvinte înainte, se afirmă „ ...vrem să punem la îndemâna marelui public un organ independent, unde toţi cei neîndreptăţiţi, toţi cei care suferă, să-şi poată arăta nevoile, păsurile, dorinţele, şi unde, înfăţişând cititorilor noştri toate manifestările vieţii locale, politice, economice şi sociale, să putem restabili puţin valorile, punând în adevărata lor lumină oamenii şi lucrurile care ne înconjoară”. Fiecare număr avea patru pagini, însă nu am găsit menţionat vreun dir ector sau redactor, ci numai girantul responsabil: Nicu Rătescu, invalid de război. 12. Glasul Argeşului apăruse iniţial la Piteşti între 19 mai 1913 şi 15 august 1916; apoi reapare cu periodicitate săptămânală între 21 martie 1920 şi 10 iulie 1932, avându-l director pe avocatul Florian Constantinescu. Începând cu 30 aprilie 1923 menţiona subtitlul Ziar politic şi social, fiind editat la tip. „Progresul”, A. H. Rădulescu. Cuprindea informaţii politice şi de interes general. La reapariţie, în cadrul articolului După uragan, din 21 martie 1920, se arată obiectivele acestei publicaţii: „ ...credincioşi principiilor democratice al căror suflu purifică omenirea cu puteri latente nezdruncinabile, prima şi cea mai de căpetenie grijă a noastră, cei grupaţi în jurul acestui ziar, este de a lupta neîncetat pentru ridicarea morală şi materială a păturii muncitoreşti...”; urmărea de asemenea: „ ...redeşteptarea sentimentului religios şi o propăşire culturală de aşa natură, încât fiecare sătean să fie conştient de rolul politic şi social pe care trebuie să-l îndeplinească în stat.” 13. Lumea nouă, cu subtitlul „Organ al democraţiei din jud. Argeş”, este un alt ziar ce apărea săptămânal în Piteşti între 2/15 decembrie 1918 şi 20 ianuarie 1919 care şi-a sistat apariţia până la 29 iunie 1919, când a apărut ultimul număr. Publicaţia, avându-l director-proprietar pe Gr. T. Coandă, s-a tipărit iniţial la tip. Mihail Lazăr, iar ultimul nr. din 20 ianuarie la tipografia „Liga poporului”. Nu indica abonamentul, ci doar costul numărului (10 bani). Apărută imediat după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, în articolul de fond se afirma: „...democraţia română se întronizează în patria română. Ea singură are căderea să hotărască soarta neamului, ea singură se încarcă de toată răspunderea viitorului lui. ...Ziarul nostru, cu frumosul şi curatul nume ce poartă, are încrederea că va fi un sprijin tare pentru democraţia din acest frumos şi iubit judeţ ...stă la îndemâna oamenilor muncitori, oricât ar fi de simpli, dar convinşi, care au noţiunea datoriei adevărate”. În paginile sale găsim articole politice, economice şi diverse informaţii din judeţ.

[close]

p. 11

ziare independente 14. Sentinela Argeşului, cu subtitlul „Ziar popular independent al apărătorilor neamului”, apărea la Piteşti, sub conducerea unui comitet, în perioda 8 august 1920 - 23 septembrie 1921, în 20 de numere, costul unui număr fiind de 50 de bani. În articolul de fond se arată că „Societatea demobilizaţilor cu grade inferioare «Munţii Coţi» a ajuns să aibă deja 700 de membri ...iar pentru îndrumarea şi luminarea membrilor ei şi pentru strângerea legăturilor dintre ei” se impunea apariţia acestui organ de presă. „Succesul gazetei stă în dragostea cu care va fi îmbrăţişată de fiecare dintre noi. În felul acesta, lupta începută pentru revendicările legitime ale demobilizaţilor va fi încoronată de succes”. Începând cu nr. din 22 august 1920 este menţionat girantul responsabil, Vasile Mircea. Deşi iniţial îşi propunea să apară săptămânal, din cauza greutăţilor materiale, în cea mai mare parte a timpului apare lunar, la tipografia „Transilvania”, J. Schreier, iar între 12 septembrie şi 19 decembrie 1920 se tipărea la „Liga Poporului”. În paginile acestei publicaţii găsim articole privitoare la împroprietărirea foştilor ostaşi, sunt redate aspecte de la întrunirile acestei societăţi şi alte informaţii de interes general. 15. Spicul. Ziar agricol, cultural şi social - apărea lunar la Piteşti din octombrie 1929 până în februarie 1931, avându-l ca director pe Aurel Gluckus, fiind editat la tipografia „Liga poporului”, Ioan I. Iotta. Abonamentul anual costa 50 lei, iar numărul 3 lei, având în total 14 numere. Conţinea articole dedicate agricultorilor, dar şi articole cu caracter informativ, literar, social sau comercial. 16. Tribuna Comerţului. Organ al comerţului şi industriei. Apărea bilunar la Piteşti în perioada februarie 1927 - ianuarie 1932, avându-l ca fondator pe Vasile A. Purcăreanu. Nu era menţionat nici abonamentul, nici costul unui număr, şi se edita la tipografia „Liga poporului”, Ioan I. Iotta. Conţinea articole economice, dar şi diverse informaţii privind oraşele Piteşti şi Curtea de Argeş oglindite în rubricile: Informaţiuni, Ştiri diverse, Ultima oră. Începând din 15 august 1928 renunţă la subtitlu şi specifică tirajul de 10.000 de numere. 17. Presa. Organ independent. Apărea săptămânal la Piteşti din 1929 până în 1930, director şi proprietar fiind Vlad Furtună, iar redactor responsabil, Iulian Ionescu. Abonamnetul costa 300 de lei anual, iar un număr 4 lei; apărea iniţial la tipografia „Liga Poporului”, Ioan I. Iotta, apoi, din februarie 1930 la tipografia „Gutenberg” din Râmnicu-Vâlcea. Era un ziar cu adevărat interesant, ce cuprindea diverse articole de interes general.

[close]

p. 12

publicaţii cu caracter politic 18. Glasul Ţărănimii. Organ de publicitate al Partidului Ţărănesc din Argeş şi Muscel. A apărut la Piteşti în trei ediţii: ediţia generală pentru Argeş şi Muscel: 6/13 ianuarie - 17 august 1919, ediţia pentru Argeş: 8 iunie 1919 - 18 ianuarie 1920 şi ediţia pentru Muscel: 8 iunie 1919 - mai 1921. Publicaţia apărea „sub conducerea unui comitet de redacţie şi administraţie”, la tipografia „Progresul”, A. H. Rădulescu, avându-l girant responsabil pe Gheorghe Pitică până în decembrie 1919. Din 17 august 1919, în urma unor neînţelegeri în gruparea locală a Partidului Ţărănesc, ediţia pentru Muscel îşi schimbă titlul în Glasul Ţăranilor, păstrând acelaşi subtitlu şi continuând numerotarea. 19. Îndrumarea. Organ al Ligii Poporului de sub preşedinţia generalului Averescu. Secţia Argeş. Apărea săptămânal la Piteşti în perioada 3 februarie 1919 - 1 octombrie 1925. Fiind un ziar de partid, deci susţinut material de acesta, abonamentul anual era de doar 12-20 lei, iar preţul unui număr 25 bani şi era tipărit la tipografia proprie „Liga Poporului”. În articolul Rostul nostru din cadrul primului nr. se precizează: „Apariţia ziarului nu este numai în vederea alegerilor, ...ci voim să-i dăm o dezvoltare cât mai mare pentru viitor, exercitând un control serios asupra întregii activităţi din judeţ şi căutând prin sfaturi bune să îndrumăm poporul pe calea cea bună. Coloanele noastre vor fi larg deschise tuturor membrilor Ligii şi vor fi bine primite şi înştiinţările sau comunicările de interes general, venite de la cetăţenii care nu aparţin Ligii. Având tipografie proprie, vom căuta să dăm ziarului cea mai mare dezvoltare.” În cadrul nr. 2 din 8 februarie 1920 era prezentat Programul Ligii Poporului care cuprindea 11 puncte între care: reforma constituţională, reforma agrară, reforma financiară, industrială, reforma sanitară ş.a. Această publicaţie cuprindea mai ales articole istorice şi politice şi aborda diverse probleme sociale şi locale. 20. Secera Argeşului. Organ al Partidului Ţărănesc din Argeş apărea săptămânal, apoi bilunar, la Piteşti, între 25 aprilie 1920 şi 20 septembrie 1924, apoi neregulat, doar câteva numere pe an, între 15 august 1925 şi 1 martie 1929. Abonamentul anual era de 12 lei, iar costul unui număr de 50 bani fiind imprimată la tipografia „Progresul”, A. H. Rădulescu. Conţinea articole politice şi de interes general inserate la rubrica Ştiri. 21. Coasa. Foaia Partidului Naţional din judeţul Argeş. A apărut la Piteşti, timp de un an în perioada 15 mai 1925 - mai 1926, totalizând 13 numere, fiind editată „sub conducerea unui comitet”. Abonamentul anual era de 50 lei, preţul unui număr, 2 lei, fiind editată la tipografia „Liga Poporului”. De asemenea cuprindea articole politice şi de interes local.

[close]

p. 13

publicaţii cu caracter politic 22. Îndemnul. Foaie de cultură şi educaţie cetăţenească. Organ politic al Partidului NaţionalŢărănesc din jud. Argeş de sub conducerea d-lui prof. N. Iorga. A apărut la Piteşti în perioada 1 octombrie 1923 - iunie 1926, reapărând apoi între 1 decembrie 1932 şi 28 noiembrie 1933. Abonamentul anual era de 25 lei, iar preţul unui număr, 2 lei şi era tipărită tot la tipografia „Liga Poporului”. Această publicaţie apărea lunar sau bilunar, sub conducrerea unui comitet şi conţinea iniţial următoarele rubrici: Ştiri politice, Din ţară, Din lume, Culturale, Informaţiuni. Pe prima pagină a primelor numere găsim îndemnurile lui Nicolae Iorga: „Începeţi o luptă grea, într-un mare şi frumos judeţ, care mai are şi gloria de a fi adăpostit şi sprijinit începuturile statului românesc ... A-i învăţa pe oameni că se poate şi altă democraţie, alt ţărănism, după legi şi cu disciplină, pe temei de cultură, ca prieteni adevăraţi ai săteanului şi fără niciun interes la cei care-l fac, e sarcina acestui ziar. Îi urez să împrăştie lumina prin care se poate vedea ce este, ce vrea şi de ce-i în stare fiecine.” (Îndemnul an I nr. 1, p. 1). În perioada 1 februarie 1924 - 1 martie 1925 publicaţia îşi schimbă subtitlul în „Foaia partidului naţionalist al poporului din Argeş”, în paginile sale regăsindu-se programul, manifestul şi diverse ştiri aferente acestui partid; apoi, între 15 martie 1925 şi iunie 1926 menţionează subtitlul „Foaie de politică şi cultură”. În articolul de fond „Drum nou” din aprilie/mai 1925, se preciza că „ Îndemnul rămâne de acum foaie de cultură generală, îmbrăţişând diverse probleme în legătură cu ea şi atingând toate ramurile de propăşire ale neamului: religie, morală, economie, finanţe, politică ş.a.” (Îndemnul an II, nr. 5, p. 1). 23. Vocea Argeşului. Organ al Partidului Naţional-Liberal din jud. Argeş a avut o apariţie îndelungată pe parcursul a două decenii. Apărea iniţial săptămânal, apoi lunar la Piteşti în perioada 16 noiembrie 1918 - octombrie 1937 „sub direcţiunea unui comitet”, la „Tipografia Română”, Ştefan Voiculescu, apoi din ianuarie 1924, la tipografia „Progresul” A. H. Rădulescu; în privinţa preţului exista menţiunea „abonamente nu se fac”. Începând din 7 februarie 1921 şi-a schimbat titlul în Viitorul Argeşului; cuprindea ştiri politice, financiare şi de interes general. Încă din primul articol Triumful nostru naţional, se afirma: „Apariţia ziarului nostru coincide cu clipa în care e aproape sigură izbânda deplină a luptei noastre naţionale. În foarte scurtă vreme, de la Nostru până la Tisa şi din nordul Bucovinei până la Marea Neagră, România va alcătui un singur stat, în care cele aproape 19 milioane de români vor putea găsi o viaţă fericită şi vrednică de un popor latin, înconjurat de popoare străine şi duşmane unirii şi culturii sale naţionale”. În articolul Unirea românilor din Transilvania, Banat şi Ungaria cu România (nr. 3 din 2 dec. 1918, p. 1) sunt redate principiile fundamentale ale României Mari propuse la Alba-Iulia: - deplină libertate a tuturor locuitorilor, confesiunilor religioase şi naţiunilor conlocuitoare; - reforma agrară radicală prin suprimarea latifundiilor şi înzestrarea oricărui plugar cu atâta întindere de pământ cât pot lucra el şi familia sa; - industriaşii şi muncitorii să aibă aceleaşi drepturi ca şi tovarăşii lor din statele cele mai înaintate din occident; - Vot universal, secret, egal, obligator, direct pentru toţi locuitorii majori de ambele sexe ...”. 24. Steaua. Organ al Partidului Poporului de sub preşedinţia d-lui General Averescu. Secţia Argeş. Au apărut doar 6 numere între 1 martie şi 18 noiembrie 1923, fiind imprimate la tipografia „Progresul”, A. H. Rădulescu. Fiind un organ politic, rubricile sale gravitau în jurul progamului şi al structurii locale a acestui partid, dar prezenta şi alte ştiri politice sau de interes regional.

[close]

p. 14

publicaţii cu caracter efemer 25. Din Buletinul comunal al urbei Piteşti, am văzut un singur număr, cel din 18 septembrie 1921, care nu menţionează tipografia, deşi această publicaţie îşi anunţa intenţia de a apărea cu frecvenţă lunară. Avea ca subtitlu „Organul intereselor generale comunale” şi, într-adevăr, în paginile acestuia regăsim diverse aspecte ce ţineau de primăria oraşului Piteşti privind salubritatea, canalizarea, asistenţa publică şi altele. 26. Alarma. Organ independent. A apărut în 4 numere între 6 septembrie 1921 şi 1 ianuarie 1922, avându-l ca director pe Ştefan Ghenescu fiind tipărit la tipografia „Izvorul”, condusă de Al. Alexandrescu. În cadrul primului număr se afirma că acest ziar „va da în vileag toate nedreptăţile şi pungăşiile”, având acest rol de alarmă. 27. Din publicaţia „Straja. Organ al Asociaţiei generale a demobilizaţilor din întreaga ţară”, am văzut un singur număr, apărut la 5 iunie 1923, imprimat la tipografia „Liga poporului”. Era prezentată necesitatea apariţiei ziarului şi erau redate aspecte importante de la Congresul general al acestei asociaţii, ţinut la Câmpulung cu un an în urmă.

[close]

p. 15

publicaţii cu caracter efemer 28. Publicaţia Aquila anunţa faptul că „apare numai la zile mari”, însă doar un singur număr a văzut lumina tiparului la începutul lunii noiembrie 1923, la tipografia „Liga poporului” din Piteşti. Era de fapt o ediţie specială, având două pagini, în care era anunţat „Marele eveniment din strada Justiţiei”, adică premiera filmului Gigolette la Cinema Aquila, ce avea să aibă loc la data de 8 noiembrie acelaşi an. A doua pagină a acestui ziar cuprindea titlurile filmelor programate să ruleze la acest cinematograf în stagiunea de iarnă. 29. Dă-i cu Băţu cu subtitlul „Teatru, cinema, literatură, artă, muzică, sport”. A apărut la Piteşti în două numere: la 13 octombrie 1920 şi la 15 mai 1921, fiind gratuit. Prezenta importanţa cinematografului, precum şi subiectele unor filme programate să ruleze în luna curentă. Pentru a-şi defini mai exact profilul, nr. 2 din 15 mai 1921 avea subtilul schimbat în „Ziar cinematografic”. Anunţa că abonamentele se fac „după învoială” şi nu indica tipografia.

[close]

Comments

no comments yet