Publicistica piteşteană la începutul primului război mondial - anul 1914

 

Embed or link this publication

Description

studiu bibliografic

Popular Pages


p. 1

Maria Buturugă Publicistica piteşteană la începutul primului război mondial - anul 1914 - 2014

[close]

p. 2

Momentul istoric Primul conflict militar de dimensiuni mondiale s-a declanşat la 28 iunie 1914, prin atentatul de la Sarajevo. La sfârşitul lunii următoare, Austro-Ungaria ataca Serbia, iar Rusia, declarându-se de partea Serbiei, decreta mobilizarea generală. În zilele următoare, declaraţiile beligerante se succed vertignos. Germania declară război Rusiei, poziţionându-se de partea Austro-Ungariei, intră apoi în război cu Franţa şi invadează Belgia; Anglia şi dominioanele sale declară război Germaniei, Austro-Ungaria declară război Rusiei, iar Serbia, Germaniei; Franţa acceptă declaraţia de război a Austro-Ungariei, la fel, Anglia şi toate acestea în mai puţin de două luni. Se ajunge apoi la momentul în care Japonia declară război Germaniei, astfel conflictul european devenind mondial. Spre sfârşitul anului 1914, intră în război şi Turcia. Pentru România, aflată în expectativă, toamna anului 1914 consemnează, ca moment istoric important, moartea regelui Carol I, urmată de încoronarea regelui Ferdinand.

[close]

p. 3

Publicaţii periodice piteştene Începutul acestui nou conflict armat în zona balcanică, extins rapid la nivel european, a fost desigur oglindit şi de publicaţiile periodice piteştene din a doua parte a anului 1914, după cum vom vedea în continuare. Este vorba despre publicaţiile periodice: "Glasul Argeşului", "Voinţa Argeşului", "Meseriaşul ecsecutor", "Adevărul bisericesc", "Democraţia", cu suplimentul independent "Democratul. Fiul Democraţiei", "Monitorul Judeţului Argeş" "Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Circumscripţia II Piteşti", acestea sunt menţionate de bibliografia Publicaţiile Periodice Româneşti pentru perioada vizată. În cuprinsul lor, tematica războiului a fost abordată diferit: de la lipsa totală de menţiuni pe această temă, până la acoperirea a mai mult de jumătate din spaţiul editorial.

[close]

p. 4

"Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Circumscripţia II Piteşti" nu consemnează nimic relativ la conflictul armat în derulare, în niciuna dintre cele cinci apariţii, cu pagini conţinând acte ale şedinţelor Camerei, pe lângă anunţuri de falimente, înscrieri de firme în tribunalele teritoriale, ipoteci şi alte asemenea. "Voinţa Argeşului" a publicat în numărul din 14 iulie 1914, cinci rânduleţe la finalul rubricii "Una-alta", pe pagina a treia: "Când punem ziarul sub presă, începutul unui război între vecinii Austrieci şi Sârbi e anunţat în chip oficial" (VA, I 9, p. 3). Era însă ultimul număr al acestui ziar, întrucât conservatorii, care îl iniţiaseră de câteva luni şi îi susţinuseră apariţia, tocmai pierdeau alegerile, şi locale şi generale. "Monitorul Judeţului Argeş", aparând la fiecare 1, 8, 15 şi 23 ale lunii, adică de câte patru ori pe lună, în cele şase luni vizate de acest studiu, era structurat pe două părţi. Partea oficială, reproduce acte şi decizii, multe elaborate în prima jumătate a anului 1914 şi publicate abia acum în monitor, la care se adaugă comunicări despre cazuri de holeră şi ciumă în zone de unde ar putea proveni persoane şi produse, precum şi cereri pentru identificări de persoane şi vite. Apoi partea neoficială, cu anunţuri de licitaţii publice şi anunţuri diverse. Aproape toate numerele cuprind, eventual la rubrica distinctă "Urmăriri de indivizi", anunţuri privind dezertori din armata bulgară sau austriacă, sau anunţuri despre refugiaţi bucovineni. Un singur articol, în numărul din 23 noiembrie, consemnează situaţia beligerantă, redând un ordin al Servicului Administrativ referitor la Regulamentul actelor de stare civilă în caz de război: "Ministerul de Război semnalându-ne unele dificultăţi ce ar întâmpina în caz de Război ofiţerii...", cu modificarea: "registrele întrebuinţate în război... vor fi la fel cu celelalte, în afară de filigran, care va fi: România Starea Civilă Război" (MJA, XXVI 813, p. 1).

[close]

p. 5

"Meseriaşul ecsecutor", avându-l ca director responsabil pe Mihai Popescu, are cinci apariţii la finalul anului 1914 (după o întrerupere de trei ani). Se insistă asupra atitudinii guvernanţilor care "nici că se gândesc să vină cu legi de încurajarea şi de protejarea industriei ", sau "dacă în anul acesta, 1914, are loc cel mai teribil rezbel între Rusia, Franţa şi Anglia de-o parte, şi Germania şi Austria de alta, negreşit că se vor urmări şi cuceriri de teritorii. Dar cauza principală care a determinat acest rezbel este mai mult starea economică... Germania făcea pe cale industrială o concurenţă neleală..." (ME, II 1, p. 1). În acest număr, ca şi în următoarele, se aduc "la cunoştinţa publică multe incorectitudini din partea persoanelor care au chemarea să se îngrijească..." (ME, II 2, p. 1) - după cum anunţă la începutul numărului următor. Doar în penultimul număr din acest an se mai aminteşte starea conflictuală europeană: "de când a izbucnit cel mai formidabil război, ţara noastră stă în expectativă pentru mai multe considerente", enumerându-se însă considerentele din punctul de vedere strict al meseriaşilor (ME, II 3, p. 1). Ziarul "Democraţia" are tot cinci apariţii în a doua jumătate a anului 1914. Niciun articol nu a abordat direct problematica războiului, ci doar tangenţial, acoperind mai puţin de 10% din spaţiul editorial, cu referiri indirecte la conflictul european. Mare parte din textul relativ la război constă în "Satira" în versuri a inginerului Gheorghe M. Duma, director şi girant al ziarului, satiră fragmentată în trei părţi, în numerele din 1 septembrie, 1 octombrie şi 15 decembrie, axată pe îndemnul patrioticnaţionalist adresat armatei române de a trece Carpaţii. Suplimentul independent al acestui ziar, cu titlul "Democratul. Fiul Democraţiei", sub aceeaşi direcţiune şi girare, apare într-un singur număr, la 1 iulie 1914, justificându-şi motivele apariţiei "la nevoie", în trei din patru pagini, a patra fiind pentru reclame. Una din cele cinci rubrici titrează "Pe vremea atentatelor", începând astfel: "Astăzi avem la modă atentatele. Odată cu atentatul la viaţa prinţului moştenitor al Austriei, s'au găsit şi aici în ţara noastră atentatori care au atentat la viaţa, nu a prinţilor, ci a Democraţiei" (DFD, I 1, p. 1), fiind vorba evident de publicaţia al cărui "fiu" se reclamă, dar continuând aceleaşi probleme dezbătute de "Democraţia".

[close]

p. 6

Două apariţii editoriale piteştene vor detalia însă constant tensiunea momentului istoric. Este vorba despre "Adevărul bisericesc" şi "Glasul Argeşului".

[close]

p. 7

Revistă lunară a Societăţii Frăţia a Clerului din Eparhia Argeşului, "Adevărul bisericesc" are doar trei apariţii în 1914, după începutul războiului, însă un sfert din spaţiul editorial analizează noua situaţie conflictuală internaţională. Primul articol din numărul pe august-septembrie, cu titlul "Popoare creştine în război ucigător", semnat de Dimitrie I. Cornilescu, menţionează: "de o lună şi mai bine, Europa întreagă se află într'un război încins pe viaţă şi pe moarte... Stai uimit în faţa acestei crude vărsări de sânge şi cu inima strânsă de durere, te întrebi: E oare cu putinţă o asemenea ciudăţenie în veacul nostru de lumină, şi de civilizaţie? ... În faţa focului ce s'a aprins la hotare, noi Românii n'avem nimic de temut..." (AB, III 8-9, p. 277), încheindu-se cu îndemnul: "Sus inima Români, căci ca mâine bate ceasul!". În celelalte articole ale acestui număr, nimic despre război, nici în predica de duminică, nici în cuvântarea cu prilejul deschiderii cursurilor Liceului "I. C. Brătianu" pentru noul an şcolar. Dar în finalul numărului, la "Cronica internă", se vorbeşte despre moartea regelui Carol I, la "Cronica externă", despre numirea papei Benedict XV, la "Informaţiuni din ţară", despre încoronarea regelui Ferdinand. În numărul următor, cinci din douăsprezece articole ating tema războiului. Dimitrie B. Dinu semnează "Biserica şi răsboiul", un articol despre război în general şi despre implicaţiile lui creştineşti, "o crimă pentru unii, ceva natural pentru alţii, războiul este pentru aproape toţi indivizii atinşi de razele culturii şi civilizaţiei, un rău, necesar, zic cei mai mulţi, nefolositor, răspund glasuri mai puţine... În concluzie, Biserica nu se poate pune în calea războiului, mai cu seamă când el e singura cale pe care se poate ispăşi crima încălcării drepturilor naţiunilor" (AB, III 10-11, p. 341). La "Cronica externă", iconomul Marin D. Preoţescu scrie "În jurul bombardării catedralei de la Reims", articol subliniind istoricul şi însemnătatea catedralei: "nenorocirile ce se pricinuesc necontenit în zilele noastre de crudul război, devenit aproape mondial, n'au cruţat măreaţa catedrală. Francezii ce's astăzi în luptă, fiind loviţi în adâncul sufletului lor de bombardarea îndreptată de Germani împotriva catedralei lor de la Reims, vor găsi şi în aceasta un îndemn mai mult de a lupta cu toată îndârjirea" (AB, III 10-11, p. 381). La rubrica "Din jurnale şi reviste", iconomul Constantin Nazarie consemnează din "Revista ortodoxă": "Popoarele cele mai nobile şi mai civilizate se luptă între sine şi se luptă pe viaţă şi pe moarte aşa cum n'a mai luptat nimeni niciodată... e atâta lipsă de spirit creştinesc în războiul actual încât, fără să vrei te întrebi: beligeranţii sunt creştini ori păgâni?... scenele îngrozitoare pe care actualul război ni le prezintă nu sunt opera Creştinismului, ci sunt opera spiritului vremii, spirit ieşit din înţelepciunea fiilor veacului acestuia" (AB, III 10-11, p. 384). Dimitrie I. Cornilescu traduce "Alcoolul şi războiul", un articol din "Waff. D. Wahrh., Luzern 9 Haft. '914" despre consumul de alcool, acceptat sau nu în armatele beligerante: "după observaţiunile multor medici, toate epidemiile au bântuit mai mult printre oamenii care se trăgeau din ţinuturi bogate în rachiu decât printre cei din provinciile treze" (AB, III 10-11, p. 387). Ultimul număr pe anul 1914 se deschide cu "Oraţiune - rostită cu ocazia depunerii jurământului de credinţă al soldaţilor recruţi ai contingentului 1915, din Regimentul 6 de Artilerie din Argeş" de Kallist, episcop de Argeş, prin cuvintele "În aceste timpuri de grea cumpănă...", tot restul fiind strict despre jurământ, fără vreo detaliere relativă la cumpăna acestor timpurilor. La "Conica externă", iconomul P. Vintilescu vorbeşte despre "Prima enciclică a papei Benedict XV" care "se ocupă de pricinile şi împrejurările care au preparat drama europeană de azi" (AB, III 12, p. 439). Dimitrie I. Cornilescu publică din nou din "Waff. D. Wahrh., Luzern 9 Haft. '914", traducând articolul "Religiunea întăreşte pe soldat", în care un preot de regiment publica scrisoarea emoţionantă a unui soldat către familia sa. În total, "Adevărul bisericesc", în cele 3 apariţii ale sale din 1914 după atentatul de la Sarajevo, a alocat problematicii războiului a patra parte din articolele publicate, texte care au acoperit aproa pe 15% din spaţiul editorial.

[close]

p. 8

Publicaţie periodică "pentru educaţia politică şi economică a sătenilor şi orăşenilor", ziarul "Glasul Argeşului" îşi schimbă subtitlul la începutul lunii iulie 1914, devenind "organ naţional liberal". Oglindea astfel momentul câştigării alegerilor de către partida liberală în chiar acele zile. În primul număr de după atentatul de la Sarajevo, un număr 3 din 15 iulie al celui de al doilea an de apariţie, pe lângă articolele care justifică schimbarea subtitlului sau susţin noua ordine politică din zonă, se publică şi două articole semnalând zorii unei posibile noi ordini mondiale. Erau "Momente mari", după cum titra Andrei Marinescu, responsabilul cu partea şcolară şi economică a publicaţiei, deputat de Argeş şi în vechea şi în noua legislatură, scriind relativ la războiul ce tocmai începea: "de pasul pe care îl vom face depinde viitorul nostru" (GA, II 3, p. 4). Erau şi "Zile de îngrijorare", după părerea jurnalistului Ion Constantinescu-Pion, care observă cum la aproape un an de la încetarea conflictului din Balcani "zorii unei noi ere de nelinişte se arată" (GA, II 3, p. 1). Aceste articole acoperă mai puţin de un sfert din spaţiul editorial al numărului. Însă următoarele două numere, 4 şi 5, publicate la 15 august, respectiv 1 septembrie, alocă fiecare problematicii războiului mai mult de jumătate din spaţiul editorial. Andrei Marinescu revine pe prima pagină din numărul 4 cu "Să veghem", articol care începe abrupt: "în Europa avem un război cum n'a fost niciodată în lume" (GA, II 4, p. 1), iar pe prima pagină din numărul 5 publică "Idealul naţional", unde observă: "dacă în trecut războaiele s'au dat pentru cuceriri de teritorii, în timpurile noastre şi poate pentru mult în viitor, luptele se vor da pentru a se putea strânge cei de aceeaşi naţionalitate la un loc, sub aceeaşi domnie, în aceeaşi ţară. Acesta este idealul popoarelor de astăzi " (GA, II 5, p. 1). În numărul 4 mai avem o "Cronica economică" despre scumpiri de preţuri şi creşteri de dobânzi datorate războiului, şi o dublă radiografie pentru "Războiul European" privind armele ţărilor implicate sau nu (încă) în război, şi întinderea, populaţia şi bugetele acestor ţări. Numărul se încheie cu articolul "Războiul", semnat Niţan, care concluzionează apoteotic: "lupta dar va fi cu atât mai îngrozitoare cu cât va dura mai mult" (GA, II 4, p. 4). Articolul are o parte a doua în finalul numărului următor în care se ia pulsul tuturor liniilor frontului european.

[close]

p. 9

În numărul 5, apărut după ce Japonia declase război Germaniei, pe lângă articolul de deschidere al lui Andrei Marinescu şi articolul în continuare, semnat Niţan, citim despre "Vremuri grele" întrezărite de învăţătorul N. C. Teodorescu, vremuri în care "stăm veghind, stăm gata şi trebuie să stăm gata" căci "peste hotare sunt fraţii noştri; ei gem sub lanţul robiei străine" (GA, II 5, p. 2), apoi despre "Cât erau de mari armatele în timpurile trecute" şi "Ce va fi după război", cu analizarea obiectivă a celor două situaţii: "Dacă ar învinge aliaţii" şi "Dacă ar învinge Germanii", iar mai apoi despre "Cum se hrăneşte soldatul francez". La finalul acestui număr se anunţă cu speranţă că: " ziarul Glasul Argeşului în tot timpul conflictului European va apare numai o dată pe lună" (GA, II 5, p. 4). Totuşi, un al şaselea număr din anul II, ultimul pe 1914, apare abia în decembrie "după o întrerupere de trei luni", reluând şi problematica războiului în 6 din cele 13 articole pe care le propune cititorilor săi. Se acoperă astfel mai mult de jumătate din spaţiul editorial. Între timp, murise regele Carol, iar Ion Constantinescu Pion semnează un articol inflăcărat liberal "Vremuri grele", cuprinzând şi îndemnul "să privim cu încredere la noul Rege". Urmează titlurile: "În aşteptare", "Jalea neamului", "Şi noi...", semnate de N. Enescu-Tigveni, M. L. şi Sava Crăciun, articole în care citim: "cu grijă şi nelinişte urmărim războiul crâncen", "veşti triste ne vin pe toată ziua de pe câmpurile de bătaie", "nădejdea păcii mântuitoare nu mijeşte pe cerul posomorât al acestui nenorocit început de veac" (GA, II 6, p. 2-3). Ultimul număr pe anul 1914 se încheie cu o "Cronica externă" care anunţă profetic "acest război este de lungă durată; cei care afirmă că în maxim un an războiul se termină se înşeală ". Se susţine aici punctul de vedere al conducerii de stat liberale prin: "noi Românii păstrăm neutralitatea şi cu cât ea va fi mai lungă cu atât succesul [nostru] va fi mai mare" (GA, II 6, p. 4). În total, "Glasul Argeşului" a publicat patru numere după 28 iunie 1914, alocând o treime dintre articole problematicii războiului, texte care au acoperit aproape jumătate din spaţiul editorial corespunzător.

[close]

p. 10

Concluzii Acum o sută de ani, opinia publică piteşteană, relativ la ceea ce ulterior a fost numit Primul Război Mondial, a beneficiat de informaţiile oferite de publicaţiile periodice ale vremii, în special ziarul liberal "Glasul Argeşului" şi publicaţia creştină "Adevărul bisericesc". Chiar dacă într-o evidentă filtrare liberală, respectiv ortodoxă, aceste ferestre spre lume oglindesc situaţia internaţională în ceva mai mult de un sfert din spaţiul editorial sau tematicile abordate. Piteştenii, locuitori ai unei urbe zise provinciale, au fost informaţi în timp real despre evenimentele fierbinţi ce se petreceau în Europa şi în lume, beneficiind de amănunte care să puncteze starea de fapt şi să clarifice posibile evoluţii într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, totul prin intermediul unor reviste puse la dispoziţia cititorilor de orice vârstă, nivel de instrucţie sau rang social, sub condeie bine informate şi pregătite să scoată de sub lupa atentă a ziaristului profesionist întregul spectru al vieţii politice şi sociale româneşti şi internaţionale.

[close]

Comments

no comments yet