Calul troian

 

Embed or link this publication

Description

Ştefan Dumitrescu

Popular Pages


p. 1



[close]

p. 2



[close]

p. 3

1 Ștefan Dumitrescu poeme profetice Cel mai mare poem din literatura română după Luceafărul lui Mihai Eminescu Editura Mușatina 2014

[close]

p. 4

2 Editor: Emilia Ţuţuianu Dospinescu Coordonator: Dorin Dospinescu Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DUMITRESCU, ŞTEFAN Calul troian al lumii, America sau Luceafărul / Ştefan Dumitrescu ; ed.: Emilia Ţuţuianu ; pref.: Ştefan Dumitrescu. - Roman : Muşatinia, 2014 ISBN 978-606-8203-36-2 I. Ţuţuianu, Emilia (ed.) II. Dumitrescu, Ştefan (pref.) © Editura Muşatinia email: musatinia@gmail.com tel. 0740484241

[close]

p. 5

3 Ștefan Dumitrescu Cel mai mare poem din literatura română după Luceafărul lui Mihai Eminescu

[close]

p. 6

4 Acest volum este un elogiu adus marelui şi bunului prieten Nichita Stănescu

[close]

p. 7

5 A doua prefață a cărții Două poeme profetice Poezia este respirația lui Dumnezeu, Elixirul cu care se hrănesc îngerii. Este limpede că în cazul poeților dăruiți cu har, Domnul se exprimă de multe ori cât se poate de limpede prin versurile lor. Dar cum putem să știm care sunt acele propoziții, acele fraze prin care se exprimă Domnul, și ce vrea El să ne spună ? Din păcate lucrul acesta ni se dezvăluie târziu, uneori foarte târziu, iar unora nu li se dezvăluie deloc. Gândul acesta ne obsedează demult. Ca un om credincios știm, că Domnul vorbește cu copiii Lui tot timpul, vai, dar din păcate noi nici nu avem ureche ca să auzim vocea Domnului și nici atâta adâncime a minții încât să reușim să ,,descifrăm” ce ne spune Domnul. Poate că dacă am reuși să auzim și să înțelegem ce ne spune Domnul mult mai devreme, din copilărie sau din adolescență, ar fi cât se poate de bine, pentru că am cunoaște astfel rostul nostru pe pământ, ne-am putea îndrepta și am putea să mergem numai pe calea cea dreaptă. Le-am putea spune oamenilor care este calea cea bună pe care trebuie să mergem noi, românii. În toamna anului 1969, aveam 19 ani pe atunci, am scris o poezie de o strofă pe care am intitulat-o Poporul Român. Cum poezia nu avea nici o șansă să treacă de cenzură, am lăsat-o până în anul 1970, și apoi am ascuns-o bine. Am publicat-o abia în anul 2000, în volumul Înaltele poeme, la Editura Conphis din Râmnicu Vâlcea, ajutat de un mare om de cultură, de domnul Corneliu Tamaș, un om nobil și generos. Și tot în această carte am publicat poemul nostru de dimensiuni mari Calul Troian al lumii, America, sau

[close]

p. 8

6 Luceafărul. Atunci când i l-am lăsat să-l citească, Nichita Stănescu a fost încântat, dar și foarte tulburat după lectura greoiului și imensului poem. Altfel, destul de cursiv, de muzical. El a fost primul care a observat că poemul acesta este un al doilea Luceafăr din poezia românească. L-a asemuit cu poemul lui Eminescu, Luceafărul, de care autorul acestei cărți a fost fascinat dintotdeauna. Ba mai mult, Nichita Stănescu a văzut în acest poem un mesaj înfricoșător care vine din cealaltă dimensiune și care vorbește despre viitorul dureros, grav, înfricoșător al poporului român. Altfel spus poemul nostru Calul troian al lumii, America sau Luceafărul, este un Mesaj prin care Domnul le vorbește oamenilor, îi vorbește popor român despre destinul îngrozitor care ne așteaptă. Asta era prin anii 1977, poemul fiind scris prin anii 1976, 1977. Atunci nu l-am crezut pe Nichita. Cu trecerea anilor însă am constat îngroziți că în poemul Calul troian al lumii, America sau Luceafărul, este vorba chiar despre poporul român și despre ce se va întâmpla cu omenirea în istorie. Acest fapt, acum la aproape 40 de ani de când a fost scris, poemul ne tulbură și ne îngrozește și mai mult. Nu putem decât să constatăm că există în cultura română o poezie profetică, pe care ar fi bine să încercăm să o descifrăm. Cititorul va afla mai multe lucruri despre povestea acestui poem gigant (care se citește pe nerăsuflate) citind mai jos Prefața volumului nostru de poezie Înaltele poeme, apărut în anul 2000 la Editura Conphis din Râmnicu Vâlcea… Dar cel mai important lucru este, credem, să medităm adânc atât asupra celor două poeme profetice din această carte, cât și asupra destinului nostru în istorie. Dacă aceste două poeme sunt Profetice, și ele sunt profetice, înseamnă cu certitudine că destinul nostru era scris dinainte, încă de când România se afla într-o perioadă prosperă, bună.

[close]

p. 9

7 Întrebarea tulburătoare care ne vine în minte, și care credem că îi vine oricărui cititor, este aceasta: se mai poate oare salva poporul român de la dispariție? Cu tristețe, Ștefan Dumitrescu

[close]

p. 10

8 Prefaţa la volumul de poezie Înaltele poeme - Prima Prefață: Despre poemul Calul troian al Lumii - Luceafărul şi Nichita Stănescu Poemul acesta Calul troian al lumii-America, de dimensiuni mari, întrecând Luceafărul lui Mihai Eminescu, (ca număr de cuvinte şi strofe) a fost scris în anii 1976 şi 1977. Îmi aduc bine aminte, în momentul cutremurului din anul 1977 nu era încă terminat. După ce a fost gata şi l-am transcris integral mi-am dat seama că este un poem profund şi sumbru, dar n-am realizat că este un poem de mare valoare. (Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu poemul Ana, strigam pe care Doru Moţoc şi Tudor Gheorghe mi l-au semnalat ca fiind un poem de mare valoare). Prin anul 1978 sau 1979, eram la Nichita Stănescu, aveam câteva volume de poezie cu mine. I-am citit din acest poem primele două pagini . ,,Eşti incantatoriu, lasă-mă să-l citesc eu”, a zis Nichita. I l-am lăsat. Ne-am întâlnit peste câteva luni. Avea proaspăt în minte poemul. ,,Bătrâne, acesta este Luceafărul lui Eminescu. În locul Luceafărului din cer apare Calul Troian, şi tot dialogul dintre cele două lumi. Numai că de data aceasta s-a întâmplat ceva îngrozitor în istorie, s-a petrecut o mutaţie cumplită în lume. Cele două lumi, cea pământeană şi cea uranică s-au îmbolnăvit amândouă. Locul Luceafărului şi al Demiurgului a fost luat de Calul Troian, ca substitut decăzut, ca simbol al cursei în care cade istoria, devenirea, în care poate cădea civilizaţia umană. N-am citit în viaţa mea un poem mai întunecat si mai cutremurător ca acesta. În măsura în care şi poemul lui Eminescu şi poemul tău vin din subconştientul colectiv al acestui neam înseamnă că în secolul

[close]

p. 11

9 următor în istoria poporului român şi în istoria civilizaţiei umane se vor întâmpla lucruri înspăimântătoare, mergând până la dispariţia poporului român şi a civilizaţiei umane. Cum în 1983 se vor împlini 100 de ani de la apariţia Luceafărului, înseamnă că acest poem vine la aproximativ un veac după capodopera lui Eminescu, adică tocmai la timp. Însă îţi dai seama că aşa ceva nu se poate publica în România. Este însă bine că un asemenea poem există în poezia românească .” Într-adevăr peste numai câţiva ani avea să se împlinească un veac de la publicarea Luceafărului în poezia românească. Pe tot timpul creaţiei poemului meuCalul Troian al lumii, America sau Luceafărul nu mă gândisem deloc la lucrul acesta, că poemul meu conţine în el, pe lângă atâtea motive literare, filozofice, mitologice, topite unele în altele, şi acest motiv, al Luceafărului. Iată însă că de la terminarea acestui poem s-au întâmplat următoarele lucruri. Nichita ar fi vrut să publicăm acest poem în 1983, adică exact la un secol de la apariţia Luceafărului. Poemul i-a fost dat lui Adrian Dohotaru, pe vremea aceea redactor la revista Flacăra. Adrian Dohotaru a socotit că poemul nu poate ,,intra”, şi el este o critică nedreaptă la adresa Americii, care este simbolul progresului şi democraţi ei în istorie. America nu trebuie prezentată ca fiind Calul Troian al lumii, cel care trage, duce spre prăpastie, pierzanie, civilizaţ ia umană. Poemul într-adevăr nu putea apare, este sumbru şi cutremurător. După 1989 el ar putea să apară, însă de la discuţia mea cu Nichita Stănescu (discuţie care a fost reluată cu alte ocazii) s-au întâmplat următoarele lucruri. Poemul n-a putut să apară în 1983, adică la un secol de la apariţi a Luceafărului, ca să fie astfel omagiată existenţade un veac în cultura românească a acestei bijuterii divine, uimitoare (poemul Luceafărul este un ,,mesaj” adresat

[close]

p. 12

10 poporului român, un mesaj divin, folosindu-se persoana geniului Eminescu. Afirmaţiaaceasta se face, acum şiaici, pentru prima dată în cultura română), în schimb, în locul acestui eveniment, s-a întâmplat altul, profund dureros. Este vorba de moartea lui Nichita Stănescu. Aşadar Nichita a murit în decembrie 1983, exact la o sută de ani de la apariţia Luceafărului lui Eminescu, si eu afirm că moartea lui în acest an nu este întâmplătoare. Prin moartea lui, Nichita ,,aniversează”, ca să spun așa, apariţia Luceafărului, dar şi moartea mentală, spirituală a lui Eminescu. Se ştie că Eminescu s-a îmbolnăvit (a înnebunit) grav, şi din păcate şi definitiv, în 1883, din acest an Eminescu n-a mai creat nimic. (Facem aici o cuvenită precizare. Am intenţionat, la a doua ediţie, să respectăm întocmai Prefaţa scrisă în 1993, când s-a ivit ocazia apariţiei acestui volum de poezii. După 1990 au apărut în România mai multe cărți, având o solidă documentaţie, ne gândim în primul rând la cartea criticului Nicolae Georgescu, A doua viaţă a lui Mihai Eminescu, şi la cărţile doctorului Vuia, cărţi care demonstrează absolut convingător că în iunie 1883 Mihai Eminescu nu a ,,înnebunit”, aceasta fiind o legendă ,,fabricată de francmasonerie, în frunte cu Titu Maiorescu şi Petre Carp, principalii vinovaţi de înscenarea nebuniei marelui poet, făcută tocmai pentru a-l scoate pe Eminescu din gazetărie şi din viaţa publică.” Nebunia poetului a fost, aşadar, un scenariu, o legendă care a fost lansată de Maiorescu şi de către francmasonerie, lucru absolut abominabil, pentru că în final avea să ducă la grăbirea morţii poetului. Nu este adevărată nici afirmaţia că ,,după 1883 Eminescu nu a mai creat nimic.") (n.n.)

[close]

p. 13

11 Ei bine, Nichita Stănescu moare exact la o sută de ani de la asasinatul moral, de când Eminescu n-a mai fost lăsat să creeze. Nici această ,,coincidenţă” n-a fost sesizată. Autorul celui de-al doilea Luceafăr în poezia românească, așa cum spunea Bătrânul, n-a fost la moartea lui Nichita, ca să poată să-l vadă mai departe viu înaintea ochilor. A aprins în schimb lumânări şi s-a rugat pentru autorul Necuvintelor într-un oraş de provincie sau în satul lui. Anul acesta, 1993, se împlinesc zece ani de la moartea lui Nichita Stănescu. M-am aplecat încă o dată asupra acestui poem, Calul troian al lumii, America sau Luceafărul (,,descoperit” de Bătrânul Nichita), care începe să-l îngrozească şi pe autorul lui. Poemul ar fi trebuit să apară la sfârșitul anului 1992, într-o antologie, probabil că va apărea în 1993 (nu a apărut), adică la zece ani de la moartea Bătrânului, adică a lui Nichita. Lecturat astăzi Calul Troian al lumii-America se dovedeşte un poem plin de premoniţii, de revelaţii. Între timp, America (SUA), într-un război subtil, mascat, vast şi extraordinar de complex şi cinic, a învins fosta URSS şi Lagărul socialist, şi acum este singura ,,locomotivă” a istoriei umanităţii, care trage după ea popoarele planetei. (America este totodată Centrul şi Vârful generator al fenomenului Globalizării, globalizarea fiind de fapt un război mascat dus împotriva popoarelor, a economiilor şi culturilor lor). Este exact ce se spune în poemul Calul Troian al lumii-America. În poem se spune că această locomotivă care trage după ea popoarele lumii în istorie, le va duce în prăpastie, la dispariție. Şi acest fenomen se prefigurează a se întâmpla în viitor. Acum suntem şi mai aproape de dezastrul final, de prăpastie. Se vede că civilizaţia umană este cuprinsă de o criză

[close]

p. 14

12 profundă şi generală, că este posibil în anii următori un cataclism de proporţii nemaiîntâlnite în istoria umanităţii. Or ceea ce se întâmplă acum este ,,prevăzut” să se întâmple în acest poem, iar lucrul acesta a fost sesizat pentru prima dată de Nichita Stănescu . În final doresc ca acest poem să apară acum, la zece ani de la moartea lui Nichita Stănescu, să-i fie dedicat lui, iar apariţia lui să fie un elogiu adus marelui şi bunului Nichita Stănescu. Ștefan Dumitrescu, 1993 (Din păcate poemul nu a putut să apară nici în anul 1993, când s-ar fi împlinit 110 ani de la apariția Luceafărului, în literatura română, și a 10 ani de la plecarea în eternitate a bătrânului Nichita. A apărut în anul 2000, în cartea Înaltele poeme, la Editura Conphis, din Râmnicu Vâlcea. Și mai apare acum, în anul 2014, la o Editură cu nume atât de frumos, Mușatinia. Domnul să-i binecuvânteze pe cei doi mari poeți, Mihai Eminescu și Nichita Stănescu!

[close]

p. 15

13 Poporul român Noi vom muri asasinaţi Într-un apus adânc de soare Pe ţărmurile unui veac Gesticulând a disperare! 1970

[close]

Comments

no comments yet