Publicistica piteşteană a anului 1933

 

Embed or link this publication

Description

studiu bibliografic

Popular Pages


p. 1

Maria Buturugă Publicistica piteşteană a anului 1933 - consideraţii bibliografice - 2015

[close]

p. 2

Studiul bibliografic cu profil analitic al publicaţiilor piteştene pentru anul 1933 structurează informaţiile bibliografice pentru opt publicaţii periodice cu distribuire aici şi acum, ordonate după anul apariţiei lor iniţiale:  Buletinul oficial al judeţului Argeş (1886),  Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie din Piteşti (1894),  Viitorul Argeşului (1918),  Presa (1929),  Gazeta argeşenilor (1932),  Mişcarea Argeşului (1933),  Tineretul Argeşului (1933),  Cetăţeanul (1933). Studiul mai cuprinde şi prezentarea succintă a unor titluri apărute puţin înainte sau imediat după anul 1933, pentru o mai amplă perspectivă asupra istoriei presei româneşti de la acea vreme. Titlurile care şi-au încheiat apariţia în anii 1931 şi 1932 sunt:  Spicul,  Tribuna şcoalei argeşene,  Nădejdea,  Ţărănismul,  Izvor de viaţă,  Fulgerul,  Argeşul,  Tribuna comerţului,  Glasul Argeşului. Câteva titluri îşi vor începe apariţia în anii 1934 şi 1935:  Cuvântul meseriaşilor,  Trivalea,  Cuvânt bun,  Cuvântul Argeşului,  Gazeta tineretului,  Omul liber. Există şi un periodic care şi-a întrerupt activitatea în chiar acest an:  Avântul Argeşului.

[close]

p. 3

Anul 1933 este anul central al perioadei de bibliografiere retrospectivă: 1931-1935, care se realizează în cadrul Departamentului "Bibliografie Naţională" al Bibliotecii Academiei Române. Prezentul studiu cuprinde atât informaţiile publicate deja în primele două părţi ale bibliografiei retrospective a periodicelor pentru anii 1931-1935, cât şi informaţiile care urmează a fi publicate în partea a treia şi ultima, care va vedea lumina tiparului în 2017, acestea fiind informaţii inedite. Sunt prezentate în continuare aspecte de bibliografie analitică referitoare la aceste publicaţii, finalizându-se cu două cronologizări ale apariţiilor publicaţiilor piteştene în anul 1933.

[close]

p. 4

* Cea mai timpurie publicaţie piteşteană care încă apărea la 1933, Monitorul judeţului Argeş, este "foaia publicaţiunilor oficiale argeşene" începând de la 1 aprilie 1886. La exact 45 de ani de la prima sa apariţie, la 2 aprilie 1931, îşi schimbase denumirea în Buletinul oficial al judeţului Argeş, aflându-se în al XXXIII-lea an de viaţă, după o întrerupere substanţială dintre anii 1916 şi 1922. Ca "buletin" îl găsim de-a lungul celor şaptezeci şi trei de numere apărute în anul 1933, cu anul de vârstă XXXV, de la numărul 1 din 4 ianuarie, până la numărul 73 din 28 decembrie 1933. Va continua până în 1949, cu o scurtă întrerupere în jurul anului 1939. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3 Monitorul judeţului Argeş. Foaia publicaţiunilor oficiale. [Piteşti]: 5 ianuarie 1931 - 31 decembrie 1935 (XXXIII: 1287 - XXXVII: 66) [continuă până în 1938; 1940 - 1949]. Apare o dată pe săptămână. 33 x 24. Anul: 150 lei. Continuare. Apare de la 1 apr. 1886 - 15 iun. 1916 şi de la 24 sept. 1922 (vezi tom. I, p. 428, tom. II, p. 422, tom. III, p. 612 şi tom. IV, p. 635). Cu titlul Buletinul oficial al judeţului Argeş, de la 2 apr. 1931. 2 - 3 pe săptămână, de la 10 mart. 1933. Nu menţionează costul nr. şi tip. (Descris şi în tom. V, pt. 1, p. 401). (P. II, III 398) Buletinul are frecvenţă săptămânală, în patru sau opt pagini, rareori mai mult, în format mic: 33 x 24; cu un abonament anual de 150 de lei, fără să menţioneze costul numărului. Tematica publicistică este desigur restrânsă: „Publicaţiuni” şi „Deciziuni” ale Camerei de Muncă Piteşti, ale Prefecturii Judeţului Argeş, ale primăriilor din judeţ, copii după decizii ale Ministerului Agriculturii, informări de la Ministerul Muncii, sentinţe civile ale Tribunalului Argeş, anunţuri de licitaţii şi alte asemenea. Numărul 3, din 16 ianuarie, se deschide cu o înştiinţare adresată „Plăşilor, Poliţiilor, Legiunei de Jandarmi şi primăriilor comunelor rurale din judeţ” cu privire la demisia guvernului prezidat de Iuliu Maniu şi însărcinarea cu formarea noului guvern a lui Alexandru Vaida-Voevod, înştiinţare semnată de prefectul Ion I. Rădulescu. În martie se publică „Itinerariu de mersul operaţiunilor Consiliului de Recrutare din judeţul Argeş pentru tinerii din clasa anului 1934, care vor începe pe ziua de 1 martie 1933 după cum se arată mai jos”, într-un tabel cu localităţi şi date, cu menţiunea: „acest itinerariu va fi adus la cunoştinţă prin bătăi de tobă în comună şi prin afişare la toate localurile publice (...), cunoscând că tinerii care nu se vor prezenta sau nu vor fi reprezentaţi, vor fi recrutaţi în lipsă”. După două săptămâni se publică şi „Tablou de tinerii ce aparţin clasei anului 1934 şi care urmează a fi urmăriţi fiind dispăruţi din acest oraş”, dat de Poliţia Oraşului Piteşti, tabel având „în total 138 de tineri care se vor urmări pentru neprezentare la recrutare”. Pe aceeaşi temă, în numărul 39, din 8 august, citim articolul „Instrucţiuni relativ la întocmirea tabelelor de recrutare ale recrutărei pe anul 1935”, iar în numărul 58, din 14 octombrie, Cercul Recrutare Argeş publică „Itinerariu de mersul operaţiunilor de verificare şi centralizare a tabelelor de recensământ ale claselor 1935, 1936 şi 1937”. De la Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, în numărul 18, din 20 aprilie, se preia o „Înştiinţare cu privire la revizuirea anuală a situaţiei supuşilor străini” adresată atât patronilor, cu privire la salariaţii lor străini, cât şi străinilor care lucrează pe cont propriu în România. Problema era „spinoasă”, după cum reiese şi din alte publicaţii ale vremii. În toamna anului 1933, un „Regulament pentru ţinerea şi circulaţia câinilor”, primit prin ordin telegrafic al Ministerului de Interne, precizează taxele pe câini, reglementarea declarării câinilor, atribuţiunile serviciului de excarisaj şi penalităţile. Tot acum, Administraţia Financiară Constatare Piteşti retrimite un ordin al Directoratului Regional care începe sugestiv „ fiind epoca în care se fabrică ţuica şi vinul, se va urmări cu atenţiune de tot personalul prescripţiunile legei Monopolului Alcolului şi taxelor de consumaţie”. *

[close]

p. 5

* Publicat iniţial la Câmpulung-Muscel, din aprilie 1894, Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie din Piteşti este publicat la Piteşti începând cu anul 1932, în format mic: 22 x 14, ca publicaţie bi-lunară, cu 100 de lei preţul abonamentului anual. Vor fi doar numere duble de-a lungul anului 1932, deci câte o apariţie pe lună, la fel şi în ianuarie şi februarie 1933, apoi două numere, 5 şi 6 în martie, pentru ca din aprilie să apară lunar, totalizând treisprezece apariţii pe anul 1933, până la numărul 15, din decembrie. Buletinul continuă până la suspendarea sa, în 1946. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 1 578. Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie din Piteşti. Publicaţie lunară. Piteşti: ianuarie 1931 decembrie 1935 (XXXVIII: 1 - XLII: 12) [continuă până în 1946]. 1 pe lună. 22 x 14. Anul: 100 lei. Tip. Gh. N. Vlădescu, Câmpulung-Muscel. Continuare. Apare din apr. 1894 - apr./mai 1916, din apr./mai 1919 - iul. 1925 cu titlul: „Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie. Circumscripţia a II-a din Piteşti”; din aug./oct. 1925 cu titlul din tomul de faţă (vezi tom. I, p. 94, tom. II, p. 77-78, tom. III, p. 110 şi tom. IV, p. 142-143). Fără subtitlu, de la 1/16 ian. 1932. În formatul 31 x 23, de la 1/16 ian. 1932. Nu menţionează costul nr. Tip. „Liga Poporului”, I. Iotta, Piteşti, de la 1/16 ian. 1932. (P. I, II 860) Pe lângă înmatriculări, modificări sau radieri de firme, falimente, ipoteci, concordate preventive şi informaţii diverse, atrag atenţia listele care apar număr de număr, cu titlul „Proteste”, la Tribunalul Argeş, Tribunalul Muscel sau Judecătoria Curtea-de-Argeş, liste conţinând numele debitorilor aflaţi în atenţia Corpului Portăreilor, împreună cu sumele aferente datorate, cuprinse între o mie şi peste o sută de mii de lei. Publicaţia conţine şi rapoarte sau dări de seamă din activitatea Camerei de Comerţ şi Industrie din Piteşti, şi diverse acte ale Consiliului de Adminstraţie al Camerei. *

[close]

p. 6

* Apărând ca „organ al Partidului Naţional-Liberal din Judeţul Argeş” la sfârşitul anului 1918, Vocea Argeşului îşi schimbă titlul în 1921, devenind Viitorul Argeşului. Îşi păstrează subtitlul şi va continua astfel, cu dese întreruperi, până în 1937. În anul 1933, anul al XII-lea de vârstă, apare în doar trei numere, la 12 februarie, 20 mai şi 15 decembrie. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3 Viitorul Argeşului. Organ al Partidului Naţional-Liberal din Judeţul Argeş. Piteşti: 10 septembrie 1931; 12 februarie - 15 decembrie 1933; 1 decembrie 1934, 1 ianuarie - noiembrie 1935 (X : 1; XII . 1-3; XIII : 1; XIV : 1-6) [continuă până în 1937]. [Variabil]. 48 x 33. Apare sub conducerea unui comitet. Tip. „Artistica”, P. Mitu. Reapariţie. A mai apărut cu titlul „Vocea Argeşului”: 16 nov. 1918 - 1 febr. 1921; cu titlul din tomul de faţă, de la 7 febr. 1921, cu multe întreruperi (vezi tom. II, p. 732, tom. III, p. 1048, tom. IV, p. 1018-1019). Nu indică preţul. Nu apare între 15 dec. 1933 şi 1 dec. 1934. Nu cunoaştem situaţia apariţiei publicaţiei între 10 sept. 1931 şi 12 febr. 1933. (P. IV 5471) Cu câte două pagini de fiecare număr, în format mare, 48 x 33, şi fără să indice preţul, articolele precum şi aparatul redacţional nu poartă nicio semnătură, dar militează fervent liberal, precum îi spune subtitlul, criticând dur politica naţional-ţărănistă. În primul articol pe anul 1933, având titlul „Guvernul Vaida”, aflăm că: „ s-a făcut din nou guvernul Vaida... Guvern naţional-tărănist, fără Maniu şi fără Mihalache. Guvern fără demnitate”. Partidul Naţional-Ţărănist, care „s'a văzut nevoit să voteze în miezul nopţii de 3-4 februarie, legea stării de asediu” cu scopul „să guverneze Ţara împotriva voinţei ei”, este incriminat şi pentru Casele Autonome înfiinţate de ţărănişti pentru că „jaf şi risipă se fac la aceste instituţiuni”, adăugându-se „numele şi sumele ce s'au încasat şi se încasează la aceste case...”. Articolul se încheie cu observaţia: „aceşti domni mai sunt or înalţi demnitari de Stat, cu lefuri grase, or deputaţi şi senatori cu diurne”. Tot despre date şi sume se mai vorbeşte pe următorul sfert de pagină, unde este preluat din ziarul Universul un text al lui Tancred Constantinescu, fost ministru liberal. Articolul vizează „numiri de funcţionari noi şi pensionări neregulate, numai pentru căpătuirea partizanilor politici”, încheind astfel „şi să mai sperăm în îndreptare?”. Primul număr pe anul 1933 se încheie cu: „azi control strein; mâine ocupaţie streină”, într-un articol intitulat „România sub controlul băncilor marilor puteri” în care se citează din ziarul Adevărul de la 4 februarie. În luna mai, citim sub titlul general „Răspuns manifestelor guvernului” despre: „Scăderea dărilor”, „Legea conversiunei”, „Legea Monopolului Alcoolului”, „D-l Maniu a demisionat”, „Administraţie rânduită şi cinsită?”, „Afacerea Skoda”. La final, o „Chemare” în care se anunţă o adunare pe 4 iunie la Piteşti, ca „să începem lupta de dărâmare a guvernului ţărănist”. Cel de al treilea şi ultim număr pe anul 1933 prezintă lista candidaţilor pentru alegerile în Camera Deputaţilor, Senat şi Colegiul Consilierilor, şi „Împlinirea Programului Partidului Naţional Liberal”, la numai două luni de la formarea guvernului liberal, de unde aflăm despre cum a început „urmărirea tuturor celor care au jefuit avutul statului”. Două articole critică punctual pe Armand Călinescu pentru că ar cere voturi, dar „fără intenţia de a intra în Parlament (...), urmărind numai satisfacerea unei ambiţii copilăreşti”, şi pentru că „aruncă în aceste alegeri zeci de mii de lei”. Următorul număr, primul şi ultimul pe anul 1934, va apărea abia la 1 decembrie, pentru a face bilanţul unui an de guvernare liberală şi a convoca un congres al Partidului Naţional -Liberal din judeţul Argeş, sub preşedinţia lui Ion I. Purcăreanu. *

[close]

p. 7

* În anul 1929 începe să apară un "organ independent politic, social, cultural" cu titlul Presa, care îşi va schimba subtitlul la 1 iulie 1931, devenind: "organ independent pentru apărarea intereselor argeşene". Cu frecvenţă variabilă, în patru sau şase pagini de format mare, 48 x 31, şi chiar f oarte mare la câteva numere, 64 x 46, cu 200 de lei abonamentul anual şi 3 lei numărul, apare de nouăsprezece ori în anul 1933, două apariţii fiind numere duble, la începutul şi la sfârşitul anului. Începuse anul al treilea de vârstă în 1931, cu numărul 55, de la 18 ianuarie, pentru a ajunge până la numărul 144 în 17 noiembrie 1935, la finalul perioadei bibliografiate pentru tomul V din Publicaţii Periodice Româneşti. Publicaţia va continua până în 1941, cenzurată de la 15 ianuarie 1934, cu reapariţie în perioada 1944-1945. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3 Presa. Organ independent politic, social, cultural. Piteşti: 18 ianuarie 1831 - 30 iunie 1933; 15 iulie 1933 - 17 noiembrie 1935 (III - V: 55 - 100 ; V - VII.seria II: 101 144) [continuă până în 1941; 1944 - 1945]. [Variabil]. 48 x 31 - 64 x 46. Anul: 200 lei; nr.: 3 - 4 lei. Director proprietar: Vlad Furtună (până la 29 aug. 1931; director, de la 27 sept. 1931). Tip. „Liga Poporului”, Ioan I. Iotta. Continuare. Apare de la [?] 1929 (vezi tom.IV, p. 745). Cu subtitlul „Organ independent pentru apărarea intereselor argeşene”, de la 1 iul. 1931. Tip. „Gutenberg”: 1 iul. - 8 aug. 1931; tip. „Liga Poporului”, I. Iotta, de la 27 sept. 1931. „Ediţie specială”: 31 mai 1933. „Număr de Crăciun”: 24 dec. 1933 (4 lei); „număr festiv”: 1 apr. 1934 (7 lei). Foto: E. Marvan. Cenzurată, de la 15 ian. 1934. (P. III 10579) Primul număr din 1933, anul V de vârstă, este numărul dublu 90/91, de la 28 ianuarie, ultimul număr pe 1933 fiind „Număr de Crăciun”, tot număr dublu 109/110, în opt pagini, de la 24 decembrie. Începând cu 15 iulie 1933, menţionează "seria II", fără însă a face modificări esenţiale pentru descrierea bibliografică, menţiunea fiind făcută probabil pentru a sublinia trecerea de numărul 100. Pe tot parcursul existenţei sale, publicaţia îl are ca director pe Vlad Furtună, neobosit în a scoate la lumină fapte despre care opinia publică piteşteană merita să fie informată. Astfel, în paginile publicaţiei găsim subiecte de interes local în două rubrici dense de „Ştiri” şi „Informaţii”, care împreună cu înştiinţările oficiale de la Tribunalul judeţului Argeş, acoperă jumătate din spaţiul editorial. Aflăm despre: „Completul Tribunalului pe anul 1933”, „Şedinţa consiliului judeţean: votarea bugetului pe exerciţiul 1933”, „Convocare” a Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili, lista cu „Învăţătorii reuşiţi la examenul de înaintare la gr. II din Argeş”, „Candidaţii reuşiţi la Bacalureat”, „Numiri de notari în jud. Argeş”, „Adunarea generală a personalului sanitar din jud. Argeş”, „Candidaţii pentru alegerile membrilor camerei de muncă”, „Alegerile pentru Camera de Muncă”, „Instalarea Camerei de Muncă din Piteşti”, „Adunarea Cercului regional învăţătoresc din jud. Argeş”, alegerea noului primar C. Rătescu după demisia lui Spirică Emanoil, „Instalarea noului prefect de Argeş”, anume avocat Ion Ghinescu, şi alte asemenea. Aşa după cum făcuse în anii precedenţi şi o va face şi ulterior, la început de an 1933, publicaţia prezintă convocări şi bilanţuri de activitate bancară. În primul număr, din două în două pagini, citim bilanţul câte unei bănci: Banca Populară Cooperativă „Avântul” de pe lângă Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti, la pagina 2; Banca Populară din Piteşti, fondată în 1897, la pagina 4; Banca Populară „Munţii Coţi”, la pagina 6. Următoarele trei numere cuprind şi ele astfel de bilanţuri: la 20 februarie, Banca Comerţului şi Industriei Piteşti şi Banca Tehnică Argeşană; la 15 martie, Banca Populară „Furnica” Piteşti; la 31 martie, Banca Populară „Dobrescu Argeş”.

[close]

p. 8

Aproape număr de număr, o rubrică „Anchetele noastre”, pe pagina a treia, vizează activitatea conducerii unei fabrici din Găvana, începând cu articolul: „Scandalul de la Fabrica Textilă Găvana”, publicat în 30 aprilie, trecând prin formulările „Gangsterii Industriei Textile Găvana-Argeş” sau „Bestiile Industriei Textile Găvana-Argeş”, ajungând pe prima pagină în numărul din 30 septembrie cu „S-a terminat cu ei!”, unde Vlad Furtună, directorul publicaţiei, aduce la cunoştinţa opiniei publice faptul că „domnii de la conducerea textilei Găvana au introdus tribunalului acţiune în contra noastră”, şi încheind foiletonul pentru anul 1933 cu titlul „Găvana - eterna poveste”, în 30 noiembrie. Temele abordate sunt: „cum sunt trataţi muncitorii români”, „elementul românesc boicotat şi neplătit la zi”, „greva muncitorilor iminentă”, „fraude cu timbrele cărţuliilor lucrătorilor”, „cine speculează muncitorii români”, „scrisori edificatoare în atenţia Parchetului de Argeş”, „la ce sunt întrebuinţaţi specialiştii străini veniţi în ţară cu paşaport limitat”, „de ce fiscul nu-şi încasează impozitele”. Evident, povestea continuă. Un student, C. Fuioreanu, scrie despre câteva „mijloace preventive” în „Problema şomajului”: „în privinţa salariilor să se facă o reducere a lor, generală şi proporţională la toţi muncitorii unei întreprinderi, păstrându-se însă numărul total al acestora”, „respectarea strictă a dispoziţiunilor legale relative la durata muncii, apoi respectarea concediilor, interzicerea orelor suplimentare, interzicerea ocupării în ţară a lucrătorilor şi funcţionarilor cetăţeni străini, protejându-se mâna de lucru naţională”, sau „toate comenzile de maşini pentru CFR şi orice fel de lucrări necesare statului să se procure numai de la industriile din ţară”. Un articol interesant scrie Gr. Moldovan vizând „Înarmările clandestine”: „ în Germania, în Austria, în Ungaria şi în Bulgaria, stau gata de luptă miliţii întregi (...), însă la Geneva se dezbate încă - savant despre binefacerile păcii”. Într-un alt număr al publicaţiei, acelaşi autor scrie despre „Directoratul european”: „tendinţa de a se institui un directorat al celor patru Mari Puteri europene care să epitropească ţările din vecinătatea lor nu mai are perspective de reuşită (...); putea fi o primejdie chiar pentru partenerii săi (...); Europa de dinainte de război a mai avut un directorat, al celor şapte Mari Puteri, denumit Concert european, un concert cacofonic, caracterizat de intrigi, antagonisme şi duşmănii care au şi provocat catastrofa războiului”. Politica externă avea în vedere „Mica înţelegere - o nouă mare putere”: „în vederea primejdiei dezlănţuită de aventura hitleristă şi de interesele oculte ale fascismului italian (...) miniştrii de externe ai României, Cehoslovaciei şi Jugoslaviei au semnat un statut (...) al unui grup de 47 milioane de oameni (...); presa engleză şi franceză aprobă această politică (...); rămâne de văzut: va adera şi Polonia la Mica Înţelegere?”. Articolul semnat de Aurel Gluckus cu titlul „Si vis pacem para bellum” [dacă doreşti pace, pregăteşte-te de război] spune profetic: „credinţa întru nimic justificată a unora că un nou război pe continent sau mondial nu vom avea din cauza crizei acute financiare care bântuie, cât şi faptul că pactul de neagresiune ne va garanta pacea prin rezolvare pe cale de arbitraj nu sunt altceva decât iluzii periculoase” - mai erau doar zece ani până la acel război.

[close]

p. 9

Urmează „Demonstraţia anti-revizionistă din Piteşti”, căreia publicaţia îi dedică un număr special la 31 mai, două pagini în care citim cuvântările cu referire la revizuirea tratatelor de pace, cuvântări ale diferitelor personalităţi locale sau centrale: pr. Popescu, protoiereu ortodox, Ioan Boerescu, profesor decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, Tatiana Bobancu, preşedinta Ateneului „Ionescu-Gion”, Radu Petre, director la Şcoala Normală, din partea Ligii Culturale, filiala Argeş, Nicu Bobancu, farmacist, Honoriu Bănescu, din partea Partidului Naţional-Liberal, Mihail Antonescu, profesor Universitar, din partea Partidului Liberal-Georgist, N. Gorovei, Partidul Agrarian, pr. Kentsch, reprezentant al comunităţii evenghelice, pr. Utvary, pentru comunitatea calvină, Nicu Grecu, de la ziarul Universul, Constantin Rătescu, primarul oraşului, din partea Guvernului, cu mesajul Partidului Naţional-Ţărănesc, colonel Calotescu, în numele Societăţii Mărăşti a demobilizaţilor. „ Au mai luat cuvântul în acest sens d-nii Dob. Popescu din partea partidului averescan, I. Abramovici din partea comunităţii evreieşti, Gh. Gheorghiu din partea Baroului şi C. Fuiorescu din partea studenţimii creştine”. A urmat un cortegiu cu pancarte de protest pe străzile principale. Asemenea manifestaţii avuseseră loc în mai multe oraşe europene. Din spaţiul politic local, aflăm despre înfiinţarea organizaţiei locale a Gărzii de Fier, cu preşedinte preot Duminică (Dominic) Ionescu, susţinut de „elemente din tineretul studenţesc”, despre întruniri ale liberalilor-georgişti, ale radical-ţărăniştilor, ale liberalilor ducişti, ale naţionalagrarienilor, ale naţional-ţărăniştilor, toate din Piteşti, sau despre posibila demisie a avocatului Th. Simionescu din Partidul Naţional-Ţărănesc: „Cuvântul noului guvern către ţară - d-l I. G. Duca, preşedintele Consiliului de Miniştrii, a rostit marţi seara, următoarea cuvântare care a fost difuzată prin Radio...”. În ziua de duminică 16 aprilie, pentru a mai relaxa dezbaterile politice în preajma Sărbătorii Pascale, Gh. Enescu-Bughea scrie „În preajma Învierii” despre „păstorii noştri sufleteşti că prea ne lasă de capul nostru păgânesc şi nu ne opresc cu vorba şi cu fapta de la fărădelegile noastre pe care... rareori le săvârşesc împreună cu melicoasele oiţe pe care le păstoresc”, iar pagina a doua are în frontispiciu „Literatură - artă - ştiinţă”, cuprinzând articolul „Zamfir Arbore”, din care aflăm că „a încetat din viaţă bătrânul luptător basarbean”, versuri semnate de D. Iov şi Vlad Furtună, rubrica „Jocurile noastre”, cu un rebus intitulat „Sport”, şi un articol cu „Gânduri pascale” adunat e de Aurel Gluckus care observă „ce simplu şi real e sensul Învierii pentru un creştin”. La rubrica „Spectacole” citim programul de la Cinema Modern pe luna aprilie. De altfel, adesea găsim în paginile publicaţiei reclame la spectacolele din localitate, pe lângă Cinema Modern, şi la Cinema Aquila sau la Teatrul Comunal. Au loc numeroase întâlniri publice: conferinţa „Cultură şi civilizaţie” a d-lui profesor universitar Nichifor Crainic, „în faţa unei asistenţe foarte numeroase formată din toţi intelectualii Piteştiului”, în sala Liceului „I. C. Brătianu”; Balul Cercului Comercial; Balul Presei, care va stârni ceva controverse; serbări în comunitatea calvină din localitate, căreia i se cer public lămuriri asupra beneficiilor rezultate din organizarea acestora; „Serbarea de la Şcoala de economie casnică din Teiu”; serbări prilejuite de „Vizita MS Regelui la Piteşti”, în luna septembrie; „Serbarea sădirii pomilor”, în martie; „Depunerea jurământului recruţilor” în grădina publică a oraşului, cu defilarea trupelor în faţa Palatului de Justiţie; serbarea patronului Ateneului „IonescuSion”; cu ocazia sărbătoririi a 15 ani de la unirea Basarabiei „ cursurile vor fi suspendate iar după serbare, elevii vor lua vacanţă”, era 7 aprilie şi începea vacanţa de Paşti.

[close]

p. 10

În numărul următor, la rubrica „locale”, citim: „în seara zilei de 15 aprilie crt., a avut loc la Biserica Catolică din localitate serviciul religios al Învierii. Un public foarte numeros a ţinut să ia parte la slujbă. După ce corul a intonat imnul Haec Dies de Rossini, părintele Protoereu Luigi di Benedetto, parohul bisericii a ţinut o frumoasă predică, trecându-se apoi la desfăşurarea serviciului divin. Răspunsurile au fost date de corul bisericii dirijat de d-l G. Istoc, la orgă d-ra M. Sattler. La procesiunea în jurul bisericii muzica Reg. 1 Vânători a intonat ruga (Grosser Gott). În prima zi de Paşti a avut loc Liturghia. S-a cântat Missa de Bordésè. Solo de sopran fiind d-na E. Bretto, solo de alt d-ra Kozak şi solo de bass d-l M. Mavrodin. S-au mai cântat bucăţi din Cellini, Rossi, J. Krieger, A. Rainer etc”. Şi numărul de Crăciun are o pagină cu titlul „Literatură - artă - ştiinţă”, cuprinzând versuri de D. Iov, Dan Ciocârdia, Vlad Furtună şi Al. Iacobescu, o nuvelă de Constantin Scaevola, un „Carnet literar” din care aflăm planurile pentru viitorul apropiat ale unor scriitori cunoscuţi pe plan local. Din celelalte pagini: „Mesagii spiritiste”, de dr. P. Robescu; „Obiceiuri de Crăciun”, de I. Garofoiu; „D -ra profesoară”, semnat Zefir-Piteşti; „Rubrica jocurilor”, conţinând concursuri cu premii, explicate de Moş Firache „1000 (una mie) lei dezlegătorului care va întruni următoarele condiţiuni: cele mai puţine greşeli în dezlegarea jocurilor, scrierea frumoasă, stilul şi ortografia, forma cea mai nimerită a hârtiei şi plicului şi alte asemenea”. Aurel Gluckus, pe lângă profeţirea următorului război şi frumoasele gânduri pascale, mai semnează două articolule, unul în noiembrie, „Se sfarmă nava”: „trăim o epocă ce pluteşte în haos; şi aceasta se datoreşte în cea mai mare parte politicii deşănţate, politicii fără scrupul de care au uzat partidele, dar absolut toate partidele politice de la noi”, celălalt în 24 decembrie, „Scrisoare deschisă lui Moş Crăciun”: „ai fost un an cu ghinion, Moş Crăciune, şi toate ghinioanele tale s-au spart în capul nostru; că ai fost un an cu ghinion o dovedeşti şi în ultimele tale zile ce le mai trăişti: în loc ca cetăţeanul să muşte în tihnă din cozonacul de Crăciun, trebuie să muşte mai întâi din plăcerile campaniei electorale”. Mai semnează adesea şi Dragoş Vrânceanu, colaborator şi la ziarul bucureştean „Curentul”. În articolul „Cultul incompetenţei”, citim: „tocmai cei mai puţin chemaţi sunt cei care conduc, în toate domeniile, dar mai cu seamă în politică (...); toţi cei care iau cuvântul, care dezbat problemele, fac dovada unei superficialităţi exasperante (...); ceea ce nu înseamnă că improvizaţii noştri în toate nu revendică încredere deplină, liberate de acţiune şi chiar admiraţie, căci incompetenţa fără admiraţie se socoate nedreptăţită”. Din „Arestarea lui Gandhi” publicul cititor află că acesta era „spirit nepolitic care a speriat însă imperiul britanic numai cu capacităţile lui morale, cu dispreţul lui de tranzacţie şi virtuţile lui de încredere şi răbdare; dacă ar fi încercat să se pună pe planul îndemnării politice, Gandhi ar fi devenit o fantomă isterică, zdrenţuită de compromisuri, cum devin idealiştii strânşi cu uşa de viaţă”. Într-un alt articol: „Procesul lui Macek”, citim: „conducătorii croaţi fură lipsiţi de înţelepciune; n-au avut, am putea spune, inteligenţa elementară a şantajului separatismului, care este aceea de a înţelege şantajul ca atare, şi a lăsa separatismul la o parte; această politică a fost făcută la noi”. A mai semnat şi „Un luptător ardelean” la „o sută de ani de la naşterea lui Visario Roman”. Un alt publicist activ în paginile publicaţiei este George Enescu-Bughea care semnează textul satiric „Un Crăciun în Piteşti”, în primele zile ale anului; „Adevărul întemniţat”, despre profesorul Forţu închis la Văcăreşti „pentru că a avut curajul să spună răspicat ceea ce ştim fiecare dintre noi ”; „Răsmeriţa moţilor”, pentru că „munţii lor, pentru care muriseră legiunile Iancului, tot nu erau ai lor... şi în România-Mare au fost lăsaţi să cerşească din poartă-n poartă mai departe”, iar în numărul de Crăciun pe 1933: „Gânduri fără de păcat”.

[close]

p. 11

Sunt elogiate personalităţi ale vieţii politice şi sociale, mai mult sau mai puţin locale. La rubrica „Figuri Politice” din 30 aprilie: „Armand Călinescu”, de asemenea, o lună mai târziu: „Sărbătorirea domnului Armand Călinescu”. În primul număr pe anul 1933, aflăm despre „Sărbătorirea unui dascăl” la rubrica „De la Ateneu [Ionescu-Gion]”, şi anume Dimitrie Constantinescu, la ieşirea sa la pensie, după „36 de ani de rodnică şi neîntrecută activitate didactică”. Alex. Beletti scrie „C. Dobrescu-Argeş” cu prilejul dezvelirii unei statui a acestuia la Curtea de Argeş. Pe aleea principală din Parcul Trivalea, în noiembrie, are loc „Desvelirea bustului lui Mih. Manolescu la Piteşti”. Mihail Sebastian aduce un elogiu scriitorului soldat Ion Trivale, „pe numele lui de acasă Iosif Netzler”, de unde aflăm că „a fost dus la groapă, după 17 ani de la moarte, trupul regăsit al lui Ion Trivale”. Acesta, la 1910, publicase în „Noua revistă română” câteva studii critice. Omagiaşâţi post mortem sunt şi Ion Comăneanu, la 15 martie, şi Mina Minovici, la 25 aprilie, cel care „ a înfinţat şi numit Institutul Medico-Legal Bucureşti”. Activitatea sportivă pe plan local este marcată de Asociaţia „Sporting-Club”, care dă un bal pentru strângere de fonduri în 21 ianuarie, imediat după înfiinţarea ei. Societatea va activa până în anul 1946, începând cu „Sporturile de iarnă în Argeş”, continuând cu meciuri de fotbal: „SportingClub - CFR Bucureşti 3-3 (1-1)”, în 25 iunie; „Sporting-Club - Unirea Tricolor Câmpulung-Muscel 23 (0-2)”, în 13 august. Ambele ştiri au în final observaţii asupra prestaţiei arbitrilor „arbitrul Bauer Bucureşti, corect”, respectiv „arbitru d. Iacob Iosif, corect”. Desigur, publicaţia nu evită ştirile de scandal de genul: „Scandal cu împroprietărirea demobilizaţilor din Piteşti”; „Cazul scandalos de la Primăria Piteşti”; arestarea a „ circa 60 de servitoare vagabonde şi prostituate clandestine”; refuzul preotului ortodox dintr-un sat de a înhuma un copil nebotezat pentru că avea părinţi „sectanţi”; „Funcţionari comerciali constituiţi în bandă”; la rubrica „Presa în judeţ” din 30 aprilie citim următoarele teme consecutive: „sinucidere”, „agresiune”, „crimă”, „incendiu”. Multe ştiri au ca subiect familia Purcăreanu: „ni se pare curios lucru de ce Primăria oraşului nostru nu ia nici o măsură încontra individului Vasile Purcăreanu” despre care se spune că semnase un bon fals, ştirea fiind reluată identic într-unul din numerele următoare, pentru ca după alte câteva numere să se menţioneze „un enorm scandal a fost provocat la berăria Stoica din plin centrul oraşului de către individul Vasile Purcăreanu, care era în complectă stare de ebrietate (...), provocând panică printre locuitorii cartierului”; „Scandalul de la Corporaţia meseriaşilor din Piteşti” pentru că a fost plătită „în mod ilegal şi abuziv” cumnata inspectorului corporaţiei, Victor Purcăreanu; „Spulberarea unei calomnii”, şi anume în ziarul Universul fusese publicat un articol trimis de Vasile Purcăreanu în legătura cu Balul Presei organizat de Presa, în care ar fi spus că „din ordinul Ministerului de Interne s-a interzis a se da în sala teatrului comunal balul anunţat...”, dar „pentru spulberarea acestei grosolane calomnii lansată de un individ care nu are nimic de pierdut în viaţă, publicăm mai jos următoarea adresă pe care ne-a trimis-o sindicatul...”, cuprinzând mulţumiri pentru organizatorii Balului Presei, din partea sindicatului ziariştilor din România. *

[close]

p. 12

* În ianuarie 1932 se încheiase apariţia unui organ al comerţului şi industriei, „Tribuna comerţului”, fondat de Vasile A. Purcăreanu în 1926. După o jumătate de an de la această dispariţie, la 10 august, acelaşi Vasile A. Purcăreanu revine în spaţiul publicistic piteştean cu Gazeta argeşenilor, pentru „a nu lăsa oraşul şi judeţul nostru lipsit de un ziar local cu adevărat independent”. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3, litere de legătură Gazeta Argeşenilor. Piteşti: 10 august 1932 - [iulie 1933] (I : 1; [II : 2]). 48 x 32. Fondator: Vas i l e A. P urc ăr e a nu . Tip. „Artistica”, P. Mitu. Continuă „Tribuna comerţului”, Piteşti: 15 nov. 1926 - 25 ian. 1932, avându-l ca fondator pe acelaşi Vasile A. Purcăreanu. Informaţii despre nr. 2, an II, din iulie 1933, în: „Tineretul Argeşului”, Piteşti, august 1933, nr. 2, p. 4. (P. III 9199) Ca ziar independent, observă: „numai la noi partidele în provincie (...) se mărginesc să-şi facă propaganda doar în timpul campaniei electorale (...), alegătorii noştri, şi mai ales cei de la ţară, sunt lăsaţi cu totul lipsiţi de informaţiuni politice (...); cele două mari partide de guvernământ obişnuiesc să se răsboiască la noi doar prin manifeste tipărite în preajma alegerilor (...); se simte - credem noi nevoia unui ziar local care cu nepărtinire...”. Vorbeşte apoi, cam mult şi laudativ, despre Armand Călinescu şi despre succesul Partidului Naţional-Ţărănist, critică Partidul Naţional-Liberal pentru că propune pe listele de candidaţi prea mulţi avocaţi: „s'ar putea deci conchide că în politică stau în frunte numai avocaţii”, şi atrage atenţia organelor poliţieneşti asupra dezordinii provocate de faptul că „în plină criză se deschid grădini şi grătare speciale pe întrecute în Piteşti”, evident fiind vorba de cele cu susţinere politică. Despre un al doilea număr din Gazeta argeşenilor aflăm din Tineretul Argeşului (august 1933, nr. 2, p. 4), părând a fi apărut în iulie 1933, ca numărul 2 din anul II, unde în articolul „Camera de muncă şi Fabrica de ţăsătorie Găvana”, era atacat direct Theo Simionescu, iniţiatorul publicaţiei Tineretul Argeşului. Nu se cunoaşte existenţa unor alte numere din Gazeta argeşenilor, nici ulterior, dar nici între aceste două numere, care pot fi chiar succesive: numărul 1 pe anul I (1932) şi nr. 2 pe anul II (1933). *

[close]

p. 13

* Publicat în anul 1933, cu cinci apariţii de-a lungul a nouă luni, Mişcarea Argeşului este „organ politic al Partidului Naţional-Liberal de sub şefia d-lui Gheorghe I. Brătianu”. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3, litere de legătură Mişcarea Argeşului. Organ politic al Partidului Naţional-Liberal de sub şefia d-lui Gheorghe I. Brătianu. Piteşti, Bucureşti: 25 ianuarie - septembrie 1933 (I: 1 - 5). Apare lunar. 62 x 45. Anul: 50 lei (autorităţi şi instituţii: 100 lei). Redactor: av. C. Po p es c u . Institutul de arte grafice „Artistica” P. Mitu, Piteşti. Nu menţionează costul nr. Nu am văzut nr. 4. (P. IV 43990) În doar două pagini, dar în format foarte mare şi cu abonamentul anual de 50 de lei, îl are ca redactor responsabil pe C. Popescu, avocatul care mai redactase în anii 1930-1931 un "organ politic naţional liberal pentru judeţul Argeş". De această dată, sub suflul noii conduceri a lui Gh. I. Brătianu, elogiat în mai multe articole, redactorul publică textul intitulat „Crezul nostru”, semnat de noul preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi al Organizaţiei de Argeş, reluându-l în fiecare număr, în centrul primei pagini. În plus, mare parte din pagina a doua este ocupată cu listele cuprinzând sute de adeziuni, la rubrica „Activitatea Organizaţiei de Argeş”. Este criticată vehement conducerea ţărănistă în articolele: „Cine sunt fruntaşii naţional ţărăniştilor”; „Duciştii între ei: haosul şi destrămarea rândurilor duciste la Argeş sunt caracterizate perfect prin scrisoarea domnului Alex. Dumitrescu, decanul Corpului de avocaţi din Argeş, scrisoare pe care o reproducem mai jos, fără niciun comentariu...”; „Scroafa d-lui Mihalache”, semnat Vermăr: „a plecat în Elveţia să facă pe diplomatul la Geneva (...); odată ajuns acolo, s-a apucat de muncă şi ne spun ziarele că ore întregi vorbea la telefon (...); într-o seară a întrebat insistent şi îngrijorat: A fătat purceaua?”. Sunt preluate articole din „Adevărul”: „D. Gheorghe I. Brătianu despre criza de guvern: cauzele şi rezolvarea ei”, şi „Libertatea”: „Carp al II-lea şi Sturdza al II-lea sub Carol al II-lea”. Vicepreşedinte al organizaţiei de Argeş, conferenţiar la Facultatea de Drept, avocatul Mihai Antonescu este prezent în fiecare număr, cu elogii pentru Gh. I. Brătianu, dar şi „Programul nostru de înfăptuiri imediate” şi un îndemn adresat „Luptătorilor liberali ai Argeşului”, semnat împreună cu Tică Popescu, tot avocat, secretar general al organizaţiei, care mai semnează „Sfaturi pentru săten ii debitori”. Doar două titluri dezbat probleme din afara spaţiului politic: „Colţul şcoalei”, de C. Marinescu, învăţător Bascov-Argeş, participant la o întâlnire a Cercului cultural regional al învăţătorilor, unde „nimeni nu a încercat măcar să atingă problema analfabetismului şi a frecvenţei şcolarilor la sate”, şi „Situaţia agriculturei”, de Pompiliu Voiculeţ, avocat, care observă situaţia grea a agricultorului român de după război, şi cum „nu s-au gândit guvernanţii de până acum că aceşti oameni au nevoie de ajutor pentru a face o agricultură aşa cum se cere în zilele noastre”, observaţia fiind făcută la aproape cincisprezece ani de la împroprietăririle de după război. În ultimul număr cunoscut al publicaţiei, două texte ample se adresează unor noi posibili aderenţi: „Manifestul Partidului Naţional-Liberal Argeşan către tinerime”, hotărâtă fiind înfiinţarea unei Secţiuni a tineretului, şi „Apelul Partidului Naţional-Liberal către femeile argeşene”, de a adera la Secţiunea Feminină, având-o ca preşedintă pe d-na Elena (Gh. I.) Brătianu. *

[close]

p. 14

* Tineretul Argeşului, „organ al tineretului naţional ţărănesc din judeţul Argeş”, apare începând din luna iulie a anului 1933, propunându-şi o frecvenţă lunară, ajunge până la numărul 5 în 15 octombrie, când anunţă că va apărea de două ori pe lună, oprindu-se însă la numărul următor, din 1 noiembrie 1933. descrierea bibliografică din PPR, tom. V, partea 3, litere de legătură Tineretul Argeşului. Organ al tineretului naţional ţărănesc din judeţul Argeş. Piteşti: iulie - 1 noiembrie 1933 (I : 1-6). Apare odată pe lună. 46 x 32. Nr.: 3 lei. Tip. „Artistica”, P. Mitu. Nu indică abonamentul. Cu menţiunea „Nu primim subvenţii şi nici abonamente oficiale”. (P. III 13056) Fără să fie astfel menţionat, ziarul apare sub îngrijirea avocatului Theo Simionescu, secretarul Camerei de Muncă Piteşti, după cum aflăm dintr-o „Scrisoare deschisă” semnată de „Un Prieten”, în primul număr, din iulie 1933. Aproape toate articolele poartă semnături, fenomen întâlnit doar la puţine publicaţii ale vremii. Mulţi dintre semnatari sunt învăţători, aceştia alcătuind deci atât publicul de referinţă al ziarului, cât şi componenta specifică a tinerimii naţional-ţărăniste. Avocatul Theo Simionescu semnează articolele de fond cu titluri semificative: „Către tineret”, „Munca la loc de cinste”, „Lipsa de lucru dar şi lipsa voinţei de a munci”, „Disciplina de partid şi libertatea de a gândi”, dar şi alte articole din cadrul publicaţiei: „Dreptul la odihnă al muncitorului”, „De ce suntem analfabeţi?”, „Suntem obosiţi?”. Unul dintre articolele de mai înainte este citat, susţinut şi completat de docent universitar avocat V. Viespescu, în numărul de la 1 septembrie, vrând să sublinieze că: „legăturile dintre patroni şi lucrători, ocrotirea muncii industriale mai ales, s-a desfăşurat în ţara noastră după 1918 pe un făgaş nou, dând naştere unei legislaţiuni industriale în adevăratul sens al cuvântului”. Un alt avocat care semnează aproape număr de număr este Al. Retivoescu, de la Primăria din Curtea de Argeş, începând cu „Tineretul Naţional-Ţărănist în faţa problemelor politico-economice” şi încheind cu o „Chemare către tineret” pentru congresul Organizaţiei Tineretului Naţional -Ţărănesc din judeţul Argeş. În numărul din 1 septembrie, Al. Retivoescu face „O reflexiune asupra unei lucrări” pe baza unei cărţi cu titlu amplu „O scurtă expunere a celor patru boale psihice şi sociale de care suferă din ce în ce mai profund şi mai distructiv atât civilizaţia cât şi progresul modern”, semnată de Episcopul Râmnicului Vartolomeu Stănescu, „maladiile” fiind: materialismul, ateismul, imoralitatea şi „o furie a concepţiunilor (...) de nuanţă burgheză, socialistă, comunistă şi anarhistă”. Ca organ de partid, ziarul abundă în informaţii despre activitatea tineretului naţ ional-ţărănist din judeţ: se anunţă pentru 3 septembrie, Congresul anual al Tineretului Naţional -Ţărănesc din judeţul Argeş, sub preşedinţia d-lui ministru Armand Călinescu, în localul clubului PNŢ Piteşti, apoi, pentru 10 septembrie, se anunţă Congresul Tineretului Naţional-Ţărănesc din România, la CâmpulungMuscel; iar pentru 12 noiembrie, un alt Congres al Organizaţiei Tineretului Naţional -Ţărănesc din judeţul Argeş. În două numere, din 1 şi 15 octombrie, este redat „Statutul Tineretului Naţionl Ţărănesc Român”, votat la congresul de la Bucureşti, din 23 şi 24 martie 1930.

[close]

p. 15

Învăţătorii Ilie G. Radu (Alboia), David I. Vasilescu (Bascov), Marin Negescu (Grajduri, şeful Plăşii Uda în Org. TNŢ-Argeş), Stan I. Dumitraşcu (Oarja), O. Găiseanu (Moşoaia), Mih. N. Diaconescu (Sămara), C. I. Pârcălăbelu (Vitomireşti), toţi scriu pentru încurajarea tinerilor de a se implica în activitatea organizaţiei de partid. Un agricultor din Martalogi, Constantin B. Marin, semnează articolul „Nevoile populaţiei de la ţară”. În numărul 3, un student, Al. N. Măgeanu, scrie despre „mecanismul de efectuare a transferului de sume destinate plăţii datoriilor noastre în străinătate” ca urmare a „dumping”-ului sovietic din 1929, citând texte din ziarele englezeşti Times şi Manchester Guardian, în legătură cu măsurile luate de guvernul român. Acelaşi Al. N. Măgeanu semnează, în numărul 4, o „Cronică literară” în care face recenzia lucrării cu titlul „Lectura tineretului”, publicată de Lucian Bologa, sub auspiciile Institutului de Psihologie Experiementală, Comparată şi Aplicată a Universităţii din Cluj, iar în numărul 6, semnează articolul „Întrevederi regale, surse de pacifism continental”, în speranţa „reuşitei planului unui Locarno balcanic, plan schiţat de d-l N. Titulescu”. Mai apare în paginile ziarului şi medicul primar al judeţului Argeş, dr. I. D. Constantinescu, în numerele de la 15 octombrie şi 1 noiembrie, cu un ciclu intitulat „Deziderate”, vorbind din punct de vedere medical şi social despre tuberculoză, apoi despre sifilis, pentru eradicarea căruia propune: tratamente medicale, „propaganda cinematografică” şi „reglementarea prostituării clandestine”. În paginile ziarului, se vorbeşte despre „Fascism - hitlerism - gardism” ca fiind curente care „au acelaşi substrat de a înşela mulţimile flămânde”, se citează din Simion Mehedinţi şi Emil Pangratti, sunt elogiate personalităţi ale partidului, precum Armand Călinescu, dar şi personalităţi locale precum învăţătorul de la Muşeteşti, C. Dobrescu-Argeş, „Doctor în Drept de la Universitatea din capitala Belgiei”. Pe lângă toate acestea, citim şi alte titluri interesante: „Reînvierea cooperativelor”, „Camera de Muncă Piteşti”, „Învăţători fără posturi”, „Sportul la Piteşti”, „Cooperaţia şi ridicarea ţărănimii”, „Principiile agraro-ţărăniste”, „Problema tineretului în străinătate”, „Internaţionala fabricanţilor de arme”, „Îndrumări privitoare la legea pentru reglementarea datoriilor agricole”, „Frecvenţa în şcoala primară”. *

[close]

Comments

no comments yet